De dorul Glasului pe care
Mi-ai dat Tu harul să-l cunosc,
Acum mă bucur că mă doare
Căci și durerea are rost.

De dorul Glasului de cântec,
A lumii toate nu-mi ajung...
Și caut bolta să o spintec,
Sublimul Glas să-l mai aud.

De dorul Glasului, mi-e sete
De lacrima ce mi-ai stârnit,
Pe suflet când mi-ai pus pecete
Să Te iubesc căci m-ai iubit.


Mai spune-mi Tu, Iubire vie...
Tu Cine ești... ? Și o să pot
Să aflu Taina din vecie
Și să-nțeleg că-n Tine-s TOT... !

Amin.