„... să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, ... ” – Efeseni 4:17-24
Fiul lui Dumnezeu alege dintre ucenicii Săi douăsprezece persoane, care aveau să devină Apostolii de mai tîrziu, și îi trimite la evanghelizare. (Matei 10:1-7) Domnul le cere printre altele celor doisprăzece “să nu meargă pe calea păgânilor…” (5b)
CE SE ÎNȚELEGEA ATUNCI PRIN “CALEA PĂGÂNILOR”? Păgân era numele dat de evrei celor de alt neam decât ei. (samaritenii, sirienii, egiptenii, grecii, romanii, …) Din punct de vedere religios păgânul era persoana care se închina zeilor sau idolilor. Pentru evrei, în ce privește identitatea lui Dumnezeu și închinarea înaintea Lui, lucrurile erau clare: Deuteronom 4:14-24. Mai târziu creștinii îi numeau păgâni pe cei care nu credeau în Hristos și care nu primeau botezul. În categoria aceasta intrau și evreii și persoanele care se abăteau de la dogmele creștine (ereticii).
Domnul Isus spune ucenicilor “să nu mergeți pe calea păgânilor”. Acum, porunca Fiului lui Dumnezeu viza modul în care trebuia făcută evanghelizarea. Restricția ținea de faptul că la momentul acela Cuvântul trebuia propovăduit mai întâi evreilor. Cu privire la păgânism ca mod de viață însă, avem în epistolele pauline o învățătură consistentă legată de trăirea păgână, trăire care trebuie lepădată.
Drept exemplu, Efeseni 4:17-24 prezintă contrastul dintre viața păgână și viața creștină: „Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimi lor. Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare, și săvârșesc cu lăcomie orice fel de lăcomie. Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; dacă cel puțin, L-ați ascultat, și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, a-ți fost învățați, cu privire la felul vostru de viețuire din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; și să vă înoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul”.
VIAȚA PĂGÂNĂ (Ef. 4:17-19)
-Apostolul Pavel începe această secțiune afirmând autoritatea de a se pronuța: “Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul”. (17a)
-Apoi descrie viața păgână, o viață cunoscută efesenilor, căci veneau din ea. Apostolul spune că păgânii aveau o gândire deșartă, o minte întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu.
-Neștiința, ignoranța în care se află păgânii este cauzată de împietrirea inimii lor.
-Așa se face că păgânul și-a pierdut discernământul (simțirea) trăind o viață de desfrâu, lăcomie și necurăție.
John Stott în comentariul său la acest pasaj notează: “…împietrirea inimii în primul rând duce la o întunecare a minții, apoi la moartea sufletului căzut sub judecata lui Dumnezeu, și în final la o totală nepăsare. După ce și-au pierdut întreaga sensibilitate, oamenii pierd în întregime și stăpânirea de sine”. (Text comparativ: Romani 1:18-32)
VIAȚA CREȘTINĂ (Ef. 4:20-24)
-Spunând, “Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos…” (20-21), apostolul evocă imaginea unei școli și se referă cu siguranță la instruirea catehetică de care au avut parte efesenii.
CE AU FOST ÎNVĂȚAȚI EFESENII?
-Au fost învățați că a deveni creștin implică o schimbare, o re-înnoire radicală a vieții.
-Apostolul vorbește despe dezbrăcarea omului vechi și îmbrăcarea omului nou făcut după chipul lui Dumnezeu. Metafora (dezbrăcării și îmbrăcării) este luată din domeniul vestimentar. După cum fiecare profesie și fiecare ocazie din viață cere o ținută specifică, tot așa noua noastră viață în Hristos cere un tip nou de gândire și etică.
John Stott scrie: “În toate aceste învățături divinul și umanul sunt împletite în mod minunat… Noi ne “dezbrăcăm” de viața noastră veche, despărțindu-ne de ea cu dezgust, și ne “îmbrăcăm” cu viața nouă pe care a creat-o El, îmbrățișând-o și spunându-i cu bucurie bun venit”.
OBSERVAȚIE: De observant că omul lui Dumnezeu vorbește despre o lucrare prezentă. “…să vă dezbrăcați… să vă înnoiți… să vă îmbrăcați…”, sugerează faptul că exercițiul schimbării trebuie să fie continuu. Prin urmare, cu ajutorul Domnului, zilnic să respingem calea păgânilor și să ne îmbrăcăm cu Hristos. (Romani 13:11-14) Amin.