1. Cuprins de dorul Tău cel sfânt,
la Tine Doamne vin;
și vreau din inimă să-Ţi cânt,
și Ţie să mă-nchin!

R1: Tu eşti nespus, nespus de bun,
Tu eşti cel mai puternic,
iar eu, o, Doamne, ce să spun,
sunt doar un biet nemernic.

2. Și totuși nu e zi și ceas,
să nu Te supăr rău,
să n-ascult de vicleanul glas,
iar nu de glasul Tău.

R2: Apoi, adesea mă prefac
că nu Te-am cunoscut,
şi-n loc să Te vestesc, eu tac,
și stau pe gânduri mut...

3. Dar Tu, Isuse, uită tot
şi din locaşul sfânt,
m-ajută pururea să pot
cu dragoste să-Ţi cânt!

R3: Și astfel să călătoresc
pe drumul Tău mereu,
să-Ţi cânt mereu, să Te vestesc,
Isuse Domnul meu!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 325
Text: I. Tudusciuc