Tu m-ai iubit și în tăcere,
Cât n-aș putea să intuiesc...
Că mă durea Ți-era durere,
Dar m-ai lăsat să... strălucesc.

Tu m-ai văzut și de departe,
Tu m-ai știut și în ascuns...
Tu m-ai vegheat și-atunci în noapte,
Cu Glasul Tău Tu m-ai străpuns.

Cu mâna Ta cea nevăzută
Tu m-ai atins cu un fior...
Și pacea Ta mi-a fost cernută,
Din dorul Tău mi-ai dat un dor.

Din Trupul Tău mi-ai dat un Sânge –
Pe tot, pe tot... să fie-al meu...
De-a mea dorire Cerul plânge,
Căci m-ai născut din... Dumnezeu.

Te-ai frânt în două ca să intru
Prin Trupul Tău în Sfânt Locaș,
Așa de liber și de simplu...
Și sprinten ca un copilaș.

Căci m-ai iubit și în tăcere
Și-n strigăte în Ghetsimani...
Dar ai trecut peste durere,
Cătând spre mine peste ani.

Și azi la fel – să caut, Isuse,
Spre Tine veșnic eu tânjesc...
Și în tăcerile nespuse
Mai cald, mai cald să Te iubesc... !

Amin.