1. Stăpâne Doamne, Sfinte Tată
cu glasul rugii mele iar,
/: Ți-aduc adâncă mulțumire,
pentru belşugul Tău de har. :/

2. Pentru atâta bunătate
şi dragoste cât-am aflat,
/: la Tine-adânc Izvor de pace
şi al Luminii Împărat. :/

3. În plâns adânc de lacrimi sfinte
Îţi mulţumesc atât, şi-aşa
/: cum eu, cu glasul niciodată
în cortu-acesta n-aș putea... :/

4. Și din adânc de suflet, Doamne,
înalț spre cerul Tău de sus,
/: cea mai aleasă mulţumire
cum niciodată nu Ţi-am spus. :/

5. De fericirea minunată,
de harul care mi l-ai dat,
/: de bunătatea Ta Părinte
pe veci de veci fii lăudat! :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 348
Text: M. V.