În adâncul inimii, lumina se aprinde,
Credința blândă ne cheamă, ne cuprinde.
Cu glas suav, îngerii cântă-n cor,
În rugă și speranță, ne regăsim ușor.

Pocăința e drumul, curat și luminos,
Spre iertare și pace, sufletul pribeag, frumos.
Cu lacrimi de căință, spălăm păcatul greu,
Și-n fața Celui Sfânt, ne plecăm mereu.

În ceas de rugăciune, cu inima deschisă,
Ne regăsim pacea și puterea, cu credință.
Și-n fiecare zi, cu pasul ferm, curat,
Pocăința ne-nvață să trăim cu adevărat.

Așa ne-nălțăm, din umbra grea și tristă,
Spre lumina veșnică, care în ceruri există.
Prin credință și căință, găsim drumul drept,
Și-n brațele divine, sufletul e-nțelept.

În rugăciune sfântă, regăsim liniștea,
În credința pură, bucuria, dragostea.
Pocăința ne-adună, ne spală de păcat,
Și-n lumina sfântă, sufletul e împăcat.