Cântă-n ploi privighetoarea...
Sufletu-mi suspină greu -
Vie-n viață îndurarea,
Zâmbet blând de Dumnezeu...

Aspre-s lacrimile-n noapte,
Frântă-i inima din piept...
Doru-mi arde peste pleoape -
Vino-mi Tu... Zdrobit Te-aștept...

Multe-s semne de-ntrebare,
Nimeni n-are un răspuns...
Totul sângeră și doare,
Totul pare prea ascuns...

Taci și Tu... Și-n mine geme
Tânjetul unui cuvânt...
Ființa mea acum se teme,
Prăbușită la pământ...

Dar rămâi și-atunci Iubire
Fără capăt și cusur...
Sigur, Tu ești Mântuire,
Oricât sufăr și îndur... !


Cântă-n sori privighetoarea...
Cânt preafericit și eu -
Viața-i plină de-ndurarea
Dulcelui meu Dumnezeu... !

Amin.