1. Zadarnic cerci a cărţii file
şi-al armoniei tainic cânt;
cântarea care-o cauţi, iubite,
nu vei găsi-o pe pământ.

R1: Aceasta nu s-a scris vreodată
căci nici nu s-ar putea citi:
se poate numai - câteodată,
în rare stări de har simţi.

2. Cuvântu-I nu se poate spune
căci nu-i simţire să-l fi strâns,
cântarea ei nu-ncape-n cântec,
și plânsul nu-i încape-n plâns.

R2: Dar în extaz... atunci când ochii
sunt umezi de-al iubirii vis,
când copleşit suspini în faţa
minunii cerului deschis...

3. Atunci poţi tu să simţi doar umbra
slăvitei ei frumuseţi cereşti...
Adevărata ei putere, n-o ştii,
n-o cânți - doar o simțești.

R3: E dorul tău, adânc și tainic,
e plânsul, e iubirea ta,
pe care nimeni nu ţi-o poate
nici spune, nici cânta, așa...

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 373
Text: Traian Dorz