Un gând pentru tatăl meu
Autor: Stănulescu Mircea
Album: fara album
Categorie: Incurajare
Un gând pentru tatăl meu
Nouăzeci şi cinci de ani
Număraţi în primăveri,
Parc-au fost un pumn de bani
La-mpărţirea de averi.
Măcar o vară să mai fie
Sau chiar o iarnă cu zăpadă,
Cu un buchet de iasomie
Sau munţi cu mantia lor albă.
Vin amintiri din vechiul sat
Cu libertatea ce-o aveam,
Chiar de eram copil sărac
Şi-adeseori desculţ plângeam.
Apoi şi lupta pentru viaţă
Cu lumea crudă şi rapace,
Ce-mi punea inima în gheaţă
Uitând-o unde tristă zace.
Şi părul blond şi mâna fină,
Şi ochii-albaştri de smarald,
Cu dragostea sub lună plină
Şi-al ei fior atât de cald.
Toate-au trecut precum o apă
Ce udă iarbă, pomi şi flori,
Apoi când albia îi seacă
Aduce-ai secetei fiori.
Chiar dacă au fost atâţia ani
Firea se luptă să mai ia,
Pe câţiva lei, pe câţiva bani
Încă o zi de catifea.
Se luptă mintea şi cu trupul
Pentru speranţa ce-i deşartă,
Rămâne ruga şi cu gândul
La prea slăvitul nostru Tată.
Rămâne doar puterea vieţii
În Cel ce-a dat-o cu iubire,
Şi aşteptarea dimineţii
Cu minunata ei trezire.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/284478/un-gand-pentru-tatal-meu