Eu vin plângând la crucea Ta
Să uit de suferința mea
Să îmi aduc aminte
Căci și Tu Domnul meu, ai plâns

Și cât ai plâns, pentru un păcătos
Pentru cei ce te loveau
Ai stat mut nu ai deschis gura
Deși pute-ai să le răspunzi

Să le întorci răul pentru rău
Dar Tu nu ai putut, căci i-ai iubit
Ai suferit bătăi, chinuri, hule, pentru noi
Eu sunt așa de slab și plâng mereu

Și zic întruna Domnul meu
O, dar ce greu îmi este și nu mai pot
Dar cu Tine pot totul Domnul meu
Unde îmi este credința? De ce îmi este așa de mică?

Du-mă Tatăl meu, la cuvântul Tău
Căci doar acolo găsesc mângâierea
Și pe genunchi în rugăciune, Tu auzi ofurile mele, chinurile mele, gemetele …Tu auzi și vezi tot

Mărește-mi credința, căci mică-mi este
O, de-ar fi cât un bob de muștar, căci mare ar fi
Dar nu-i nici atâta, căci sunt slab și plin de frică
Iubitul meu Dumnezeu, te iubesc fiindcă Tu mă iubești mai mult decât pot eu să percep

Glorie Ție, Glorie Ție! Amin