Să nu ne lași, Isuse, -n a noastre rătăciri!
Tânjim în orice clipă, purtăm dezamăgiri,
Ni-e gândul câmp de luptă, teren minat mereu;
Războiul se-ntețește, am dat cu toți de greu.

Se luptă crâncen leul, acel înlănțuit;
Căci timp puțin mai are, se știe biruit.
Cohorte mari de demoni lucrează pe pământ...
Dar încă tot mai suntem în paza Celui Sfânt!

Vedem căderi în preajmă, puternic bubuit.
Ne îngrozim, o, Doamne, de ce s-au năruit?
Ne-ntoarcem către Tine, spre harul Tău ales,
Doar el ne poate ține, ca noi să nu dăm greș.

Protecția Ta sfântă o lasă peste noi
Să mergem către țintă prin lumea de nevoi,
Cuvântu-Ți să ne poarte pe-ngustă Calea Ta,
Candela fie plină, să poată lumina.

Întins-ai poala sfântă, o, Doamne, peste toți,
Ne-ai dat a Ta-nfiere, ne-ai ridicat din morți;
Ajută-ne acuma trăirea s-o avem,
`N-a morții reci capcane nicicând să nu cădem.

Să mai mărești credința la toți copiii Tăi,
Cu bine să învingem în lumea celor răi,
Nădejdea ne-o-ntărește, și dragostea la fel,
Căci vrem cu Tine, Doamne, s-ajungem pân` la țel.

Ne leagă ca mănunchiul cu brâul Tău de foc
În sfântă unitate, să nu cedăm deloc,
Să nu lăsăm terenul acelui crunt dușman
Ce-ar vrea a noastră slujbă să se destrame-n van.

Păzește-ne, scump Tată, în Numele Isus!
Să fie ținta noastră și gândul nostru sus!
Prin Tine biruința s-avem cu toți am vrea,
Să vină mai degrabă Împărăția Ta!