Când noaptea se lasă și vântul e rece,
Când sufletu-o spaimă-mi cuprinde,
Când tot ce e veșnic îmi pare că trece,
Când cel ce mi-e frate mă vinde,
Rămâne un Soare și-o flacără vie,
Mai sunt două brațe de Tată...
Și-o sfântă iubire rămasă-n vecie
Răscumpară lumea pierdută...

Când visuri se sfarmă... din cele mai sfinte,
Când omul să-nvie nu poate,
Când vremea-i strigării, dar eu n-am cuvinte
Și-aș sta ca un laș mai departe,
Rămâne un vis care-n veci nu mai moare –
Hristos e-Nviere și Viață!
Și-n gura-ncleștată e Glasul cel tare!
Și-n luptă Curaj și Speranță!

Când tot se sfârșește, Hristos e-Nceputul
Și-n trup efemer Veșnicie!
Săgeți vin de moarte, dar Domnul e Scutul,
Căci Domnul e Viața ce-adie!
Rămâne Iubirea țărâna ce-o scurmă
Și-un dor cum nu-i altul pe lume,
De-a merge Acolo pe-a Domnului urmă,
Luminii ce-n veci nu apune...

Amin.