Umple-mă de Tine ca pe un burete
Ce absoarbe apa dintr-un infinit,
Dragostea din Tine ca să mă îmbete –
Toți din jur să știe că Te-am întâlnit!

Tu cioplește-Ți Chipul în a mea ființă,
Să Te vezi Tu-n mine, să nu mai fiu eu,
Tată... Și cu dalta Ta de suferință
Dă-mi, Te rog, preasfântul Chip de Dumnezeu!

Vindecă-mi aripa ce atârnă frântă,
Pân’ la tronul slavei să mă duc în zbor...
Spală-mi Tu făptura... fă-o, Doamne, sfântă,
Căci de-aceea stare greu îmi este dor...

Sunt un chip de humă... pune-mi Tu Lumină
Și de lumea asta n-oi fi biruit!
După curăție inima-mi suspină –
Pune-mi Tu Putere pentru îndraznit!

Biruită-i lumea! Biruită-i moartea!
Biruit păcatul cu puterea sa!
Și luptând cu Tine, biruința-i partea-mi!
Și iubind ca Tine, am iubirea Ta!

Cine să mi-o fure? Cine să mi-o smulgă?
Tu mi-ai dat-o mie ca pe-un dar ceresc...
Pe-ale Tale brațe cine să m-ajungă?
Șoapte, vorbe, fapte... cum mă mai rănesc?

Tu îmi ești Comoară, Jertfa Ta Minune,
Glasul Tău mi-e Cântec, Mâna Ta mi-e Scut!
Am crezut un Nume care nu-i minciună!
Care ca o luntre iadul m-a trecut!

Ni S-a dat Copilul Minunat și Sfetnic,
Dumnezeu cel tare nouă întrupat!
Domn sublim al păcii și Părinte veșnic!
Iată Omul! Omul cel nemeritat!

Ce iubire care pare-se absurdă... !
Dumnezeu cel tare moare pentru om... !
Inimă, ascultă și nu mai fi surdă,
Căci te strigă cerul să te scoli din somn!

Și însângerate mâinile străpunse
Caută cu răbdare... caută ciob cu ciob...
Știe că-s tezaur... că-s comori distruse...
Și le face vase din al lumii colb!

Umple-mă de Tine, Dragoste divină!
Toarnă-mi Untdelemnul... dă-mi din Duhul Sfânt!
Ca Lumină sfântă din a Ta Lumină
Eu să ard, Isuse, pe acest Pământ!

Amin.