Cu cât Te văd pe Tine,
Cu-atât mă văd murdar
Și Duhul Tău din mine
Suspină după har...

Cum voi putea eu, oare,
Să nu mă prăbușesc,
De nu primesc iertare
În Sângele ceresc... ?

Eu n-am știut ce neagră
E vina ce o port
Și viața mea întreagă
Eu n-am știut că-s mort...

Dar azi încep cunoaște
Păcatul ce nu-i mic –
Din Tine Tu mă naște,
Să nu rămân nimic... !

Să nu rămân o pleavă
Ce arde în cuptor... !
Ci umple-mi viața-ntreagă
De al Luminii dor... !

Și rodul meu să-l coacă,
Să-l rumene deplin... !
Și dorul să nu-mi treacă –
De Tine să fiu plin... !

Și rodul meu să fie
Spre-a fi cules oricând –
În lume rază vie
Și hrană la flămând...

Și lumii împărțindu-l
Neobosit mereu,
Să afle tot flămândul
Că bun e Dumnezeu... !

Amin.