Să Te cunosc – atât va fi de-ajuns
Ca să-nțeleg răspunsurile toate,
Când necredința mă va fi străpuns,
Veninul ei să nu îmi fie moarte.

De voi privi prin lacrimi cerul sur
Ce rece peste mine el va plânge,
Să știu că Tu ești Soare mi-e destul,
Ce arde în vecii și nu se stinge.

De voi cădea în valul înspumat,
Pe ape vei veni cu mână tare,
Căci Tu rămâi al mării Împărat,
Păstorul peste valuri de mioare.

De-mi voi culca odat' truditul trup,
Mi-l vei trezi ca să-l îmbraci în slavă,
Ca să-i așezi în preacurat văzduh
Miresei Tale biruinței salbă.

De voi dori vreun lucru mai cu dor
Decât deplin eu să cunosc IUBIREA,
E doar un vis din visuri care mor –
În mii de cioburi frânge-mi Tu dorirea!

Să Te cunosc – atât va fi de-ajuns –
O sfântă năzuință mă învie.
Să Te cunosc... și-n Dumnezeu ascuns
Părtaș să-Ți fiu, IUBIRE, pe vecie!

Amin.