Privim cu ochii scurși de dor
Și inimi sfâșiate
Spre-acolo, dincolo de nor,
Spre dincolo de toate...

Și, obosiți de-acest Pământ,
Îți suspinăm venirea,
Căci Tu ne ești Limanul sfânt –
Doar Tu ești Odihnirea...

Ne-ai dat în lume un crâmpei,
Din Slavă o arvună...
Și-acum tânjim să vii să-i iei
Pe-acei ce-s împreună...

Din Raiul sfânt ne-ai picurat
Tu mierea de Lumină...
Și-acum nicicum și niciodat'
Și nimeni nu ne-alină...

Am cunoscut infim, infim
Iubirea cea nespusă...
Și-acum făptura ne-o dorim
Pe veci în ea ascunsă...

Și-n veci de lași ca să tânjim,
Așa nu ni se poate –
Fă, de trăim sau de murim,
Noi să uităm de toate... !

Decât de lupte biruiți
Și-o zbatere curmată,
Decât de Slavă bântuiți,
Mai bine... niciodată... !

Amin.