Despre Adevăr
Autor: Traian Dorz
Album: Comori Nemuritoare
Categorie: Zidire spirituala
1. Unul este Adevărul... numai conștiința sa
te ajută drumul cinstei să-l poți crede și urma,
căci nu poți s-ajungi a crede Adevărul până când
vei ajunge ca să-i afli conștiința-n primul rând.

2. Fiul meu, fii drept oriunde și-Adevărul să-l iubești,
pân-la moarte, și să-l aperi, orice-ar fi să pătimești;
nu descuraja atuncea când minciuna-l biruiește,
noru-i nor, curând se duce, soarele în veci trăiește.

3. Pe minciună, cât trăiești,
nici un ban să nu plătești;
dar pe Adevăr să stai,
tot avutul tău să-l dai.

4. Fiica mea, viața toată, nici cu cât e-un fir de păr,
nu te-abate niciodată, nu fugi de Adevăr...
C-Adevărul, ține minte, fiica mea, e un cățel
care mușcă totdeauna pe-acei care fug de el.

5. Nu te supăra de răul care-l suferi în viață
pentru c-ai lucrat dreptatea și-ai spus Adevăru-n față;
e mai bine ca să suferi de la oameni că le-ai spus,
decât dacă nu l-ai spune să fii pedepsit de Sus.

6. Fiii mei, luați aminte la-nțeleapta mea povață;
adevărul totdeauna oricui spuneți-l pe față;
nu-l ascundeți niciodată,
nici de frică, nici de plată,
nici nu-l spuneți pe la spate
ori cu vorbe supărate,
că numai spunându-l bine va fi inima-mpăcată.

7. Fiul meu, cât Adevărul fi-ți-va-n inimă și-n gură,
nu te teme niciodată de întreaga lumii ură.
Căci oricât întâi tu fi-vei pe nedrept târât în vină,
pân-la urmă Adevărul te va scoate la lumină...
Și pe cât de mândră-i ziua dup-o noapte de furtună,
tot așa-i și Adevărul înălțat după minciună.

8. Adevăru-i bogăția și comoara minunată
care are-un preț statornic și nu piere niciodată.
Fericit e totdeauna sufletul cuminte care
caută-mbogățirea sfântă cu comoara asta mare.

9. Adevărul, îndrăznește orișicând să-l spui oricui,
El triumfă totdeauna: crede-n biruința Lui!

10. Fiul meu, oricât de falnic duhul răului ți-apare,
ai curaj să spui în față Adevărul sus și tare;
îndrăznește, nu te teme, și vei birui-n ispită
căci a răului putere totdeauna-i mărginită.

11. Când simți valul de-asuprire al vrăjmașului hapsân
pentru Adevărul care, sfânt, tu-l porți curat la sân... crede!
Și-ntărind piciorul, stai la locul tău stăpân.
Apa trece, că e apă, însă pietrele rămân!

12. Leapădă fățărnicia și evlavia deșartă,
Adevărul îl iubește, dar păcatele le iartă!

13. Mintea care vrea să afle Adevărul neapărat
trebuie întâi să fie curățită de păcat.
Căci o minte întinată, în fărădelegi trăind,
n-o să vadă niciodată Adevărul strălucind.

14. Fiul meu, din tot ce-n lume vei privi cu ochii tăi
și din tot ce cu urechea ai s-auzi pe-a vieții căi
și din tot ce-n al tău umblet cu-a ta minte-ai să-nțelegi,
numai ce e bun păstrează, și-Adevărul să-l alegi.
C-Adevărul este aur; să-l păstrezi cu grijă bună,
restu-i pleavă, las’ s-o ducă vânturile ce-o adună.

15. Gura zice,
vântul duce,
mult e-amar,
puțin e dulce,
din ce vezi
și cercetezi,
Adevărul să-l păstrezi.

16. Nu-i prăpastie mai mare ca-ntre-un drept și vremea sa,
căci ai lui nu-l pot adesea înțelege și urma;
el, spunându-le-adevărul ce târziu se va ivi,
răutatea și-ngustimea îi împiedică-a-l primi.
Numai mai târziu, când vine vremea despre care-a spus,
oamenii-i cunosc valoarea
dar atuncea el s-a dus...

17. Marii oameni totdeauna greu sunt înțeleși de-ai lor,
căci ei văd ce nu văd alții și trăiesc în viitor;
mulți îi vor urma în urmă poate mai adânc arând,
însă ei au primul merit, de la ei e primul gând...
Ei au tras întâia brazdă, de la ei sunt primii pași;
mult s-a spus apoi,
ei însă n-au avut înaintași.

18. Adevărul și de-aceea poate că nu-i place-oricui
că e gol, fără zorzoane și nu râde nimănui.

19. Sufletele mari asemeni culmilor înalte sunt:
deseori încinse-n neguri, deseori în ploi și vânt,
dar acolo se respiră aerul curat și sfânt.

20. Adevărul, ca un meșter, sapă chipul credincios,
greu și dureros adesea, însă pururea frumos.

21. E mai bună tulburarea ce după-adevăr aduni,
decât pacea de pe urma unui umblet cu minciuni.

22. Mai de preț e Adevărul spus cu vorbe necioplite
ca minciuna goală, spusă cu cuvinte-mpodobite.

23. Adevărul niciodată
nu-i de partea cui se ceartă,
ci-i de partea cui iubește,
cui ascultă și cui iartă.

24. De vrei pâine a avea,
nu tărâțe cumpăra!
Adevărul ce-l dorești,
caută-l până ce-l găsești,
nu te mulțumi defel
cu nimic decât cu el.

25. Cel ce luptă împotriva Adevărului în viață
va ajunge să-și urască mântuirea sa pe față.

26. A cunoaște Adevărul e mai mult decât simțire:
e-a-nâlni desăvârșirea și-a pătrunde-o prin trăire.

27. A cunoaște-o religiune bine e și nu-i urât;
a cunoaște Adevărul însă-i mult mai mult de-atât,
căci pe cât de mult de lună soarele-i deosebit,
pe atât e-o religiune de-Adevărul cel slăvit.

28. Fii modest mereu, respectă în tăcere, cât vei fi,
ceea ce nu poți în viață nici respinge, nici primi.
Nu gândi că tu știi totul, ci apleacă-te smerit:
Adevărul tot îl știe numai Domnul negreșit.

29. Numele ce voi mi-l spuneți astăzi, nu-i numele meu,
chipul ce-mi priviți acuma, înțelegeți, nu sunt eu;
astăzi sunt așa, ieri altfel, mâine altfel o s-arăt...
Când n-am să mai fiu, vedea-veți cum am fost cu-adevărat.

30. Adevăru-i lucrul unic ce te face fericit,
cugetul curat păstrându-ți, făcând duhul liniștit;
să mi-l spună totdeauna rog pe cei ce mă iubesc
căci eu nu-l văd totdeauna și nu oricând îl doresc...

31. Eu te voi iubi-n vecie, Adevărule iubit,
chiar dac-ascultând de tine prea ades am suferit;
chiar de-aș fi mereu ca astăzi, alungat și prigonit,
eu doresc să merg cu tine, Adevărule iubit.
Căci doar când sunt lângă tine, cugetul mi-e liniștit.

32. Fiul meu, privește totul, dar să nu culegi din toate
decât Adevărul care să te lumineze poate.

33. Abateri au creștinii numai,
nu Creștinismul, ne-ndoios;
creștin e-acela ce trăiește
cum se și cheamă: ca Hristos.

34. Fiindcă sute de-adevăruri lumea a descoperit
astăzi nu-L mai recunoaște pe Cel Unul Negreșit;
fiindcă și-a făcut atâția dumnezei, și-a adorat,
nu-L mai poate recunoaște azi pe Cel Adevărat.

35. Dragostea de Adevăr e minunata însușire
care sufletu-l conduce totdeauna la sfințire;
cum și nerespectul față de-Adevăr e calea care
duce sigur la ruină, la-ntuneric și pierzare.

36. Atâta Adevăr încape în conștiința orișicui
câtă iubire-i și blândețe și curăție-n viața lui.

37. Adevărul sigur spune-l cu blândețe permanent:
numai ceea ce-i nesigur e spus dur și violent.

38. Cei cu drag de-nvățătură merg din bine în mai bine,
numai ei pe lume lasă drumuri de lumină pline;
cei ce strică-nvățătura sau nu țin s-o și trăiască
lasă-n urmă întuneric și ruină sufletească.

39. Adevărul nu-l ascunde, nici nu-l vinde niciodată:
cum te porți cu Adevărul, asta inima ți-arată.

40. Cine va iubi-Adevărul îl va și-apăra oricând,
cu curajul cel mai mare și cuvântul cel mai blând;
dar curajul cel mai mare nu-i doar vorba care-o spui
ci-i dovada luminoasă a viețuirii lui.

41. Adevărul e tot el
deși alții-i spun altfel,
cum lumina-i tot lumină
deși orbii-i află vină.

42. Adevărul, Legea Firii
Veșnicului Savaot,
ca nelimita Iubirii
biruie și-ntrece tot.
El și-n larg și-nalt pătrunde,
străfunzimi și strănălțimi,
când arată sau ascunde
a minunilor mulțimi.
Slobozindu-te-ngustimii
dragostei te face sclav,
dăruindu-te mulțimii,
un erou smerit și brav.

43. Pe acela care-ți spune Adevărul, să-l asculți,
fiindcă oameni să iubească Adevărul nu sunt mulți.

44. Pe cel frate cu-Adevărul fă-ți-l frate preaiubit,
căci dacă-i rămâi statornic te va face fericit.

45. Nici un fier nu-l bați degeaba,
tot se-ndoaie în vreun fel;
pe orice copil învață-l... și-ai să scoți ceva din el.
Și pe orice om îndrumă-l spre-Adevăr și spre frumos,
căci oricât de mic ar pare, tot rămâne un folos.

46. Adevărul cîteodată ustură, dar face bine,
iar minciuna netezește, dar la urmă dă rușine.

47. Nu-i mai mare dușmănie ca aceea ce-ți aduni
când spui prostului că minte
și-adevărul la nebuni.

48. Spune Adevărul chiar de te lovește:
pentru tot ce suferi el te răsplătește.

49. Copiii și nebunii și omul când e beat,
nu știu să se prefacă: ei spun adevărat.

50. Adevărul, ca oleiul, tot deasupra se ridică,
nimeni n-o să-l poată-ascunde,
de aceasta n-avea frică.

51. Caii buni îți suie dealul cu căruța plină,
Adevărul și cu Cinstea nu te lasă-n vină,
frații buni și-n zile negre vorba o să-și țină.

52. Cocoșul și de sub covată tot cântă când e ceasul său:
chiar năbușită, conștiința tot strigă după omul rău.

53. Cuvântul omului sărac cât de-adevărat să fie,
puțini îl prețuiesc de-ajuns și mulți nu vor să-l știe...
Căci pentru starea lui, oricât de scumpe vorbe-ar scoate,
flecarii lumii numai râd și joc își bat de toate.

54. Și nenorocirea-i bună, că-n viață fără ea
omul poate niciodată multe nu le-ar mai afla;
numai ea-i deschide ochii și-i trezește mintea lui
ca să vadă Adevărul în ce este și-n ce nu-i.

55. Mai bine plângi cu-nțelepciunea,
decât să râzi cu nebunia,
mai bine-n jug cu cel cuminte, decât cu prostul cununia, -
mai bine-n lanț cu Adevărul, decât la masă cu minciuna,
cu binele te-nalți odată, cu răul pieri pe totdeauna.

56. Celui care înțelege nu-i lipsă de vorbă multă:
el pricepe Adevărul, că-nțelege ce ascultă.
Însă cui nu înțelege și cui nu vrea să-nțeleagă
poți să-i spui potop de vorbă, tot nimica n-o s-aleagă.

57. Poate să cunoască omul tot ce-n lume se va naște,
în zadar dacă pe sine singur nu se va cunoaște;
poate să câștige lumea, numa-n lux să se dezmierde,
în zadar... când Adevărul nu-l cunoaște și se pierde.

58. Mai ușor cunoaște omul câte stele sunt pe cer,
cât nisip pe malul mării, câte frunze cad și pier,
câte ierburi și câți arbori, câte gâze și ce fel,
decât se cunoaște singur ce-i cu el
și ce-i în el.

59. Tot vine-odată și acel ce-ntârzie pe cale,
așteaptă răbdător căci vin și solii cauzei tale!

60. Adevărul biruiește, nu minciuna pân-la urmă;
tot ce seamănă minciuna, apa duce, vântul scurmă.

61. Adevărul strălucește chiar și-atunci când lumea-ntreagă
n-are ochi curați să-l vadă, nici gând treaz să-l înțeleagă...
Precum luna luminează chiar când nimeni n-o privește
dacă-i unul treaz și-o vede - pentru-acela strălucește.

62. Adevărul totdeauna e curat și luminos,
însă omul când nu-l vede, are suflet mincinos.

63. Cel curat la gând, cunoaște Adevărul - și-l grăiește;
dar cu mult necaz pe lume Adevărul se vestește.

64. Greu și-anevoios e drumul Adevărului în lume,
căci puțini sunt cei ce umblă după el să se îndrume.

65. Toate le adeverește vremea în decursul său;
cei ce seamănă-adevărul nu culeg păreri de rău.

66. Trebuie spus Adevărul totdeauna când e bine,
când e timpul,
când e locul
și când este cine-l ține.

67. Cel ce-ți spune Adevărul bucurie nu-ți prea face,
rar îți spune Adevărul cel ce-ți spune doar ce-ți place.

68. Frumos lucru e-adevărul, și statornic și curat,
însă prea puțini în lume îl iubesc cu-adevărat.

69. Greu se află Adevărul dacă umbli să-l găsești,
îndrumat de îngâmfare ori de-ambițiuni firești;
dar ușor îl află-acela ce-are suflet credincios
și dorește să-l cunoască spre-a-mplini ce e frumos.

70. Nu te socoti pe tine niciodată mai presus
decât Adevărul care e Cuvântul vrednic spus,
ci socoate Adevărul mai presus ca tot ce ai,
ca să poți fi și tu-odată prețuit de-al lui sfânt grai.

71. Mare este-ntunecimea ce se cere pe pământ
nimicită de lumina Adevărului preasfânt...
de aceea și tu care spui că ești ostașul său,
luptă să-i ajuți izbânda lui, cu tot curajul tău.

72. Timpul scoate adevărul la lumină-ntotdeauna,
însă timpul niciodată n-a fost prieten cu minciuna.

73. Limba mincinoasă numai când greșește
spune adevărul - altfel nu-l dorește.

74. Uneori și făr-să-l cauți afli-un adevăr frumos,
dar aceasta numai dacă ai un suflet credincios.

75. Cine caută doar ce-i place și ia numai ce-i convine,
rar găsește Adevărul și puține-i sunt spre bine.

76. Totdeauna și oriunde cel mai bine e să spui
adevărul - și să umbli numai în lumina lui,
căci chiar dacă cu-adevărul n-ai să fii plăcut întâi,
pân-la urmă niciodată de rușine nu rămâi.

77. Adevărul e virtutea cea mai sfântă-ntotdeauna,
iar păcatul cel mai mare și mai veșnic e minciuna.

78. Chiar și Adevărul cel mai sfânt - nu-l spune
când ar fi o armă mâinilor nebune.

79. Spune pururi Adevărul, spune pururi ce-i plăcut,
că vei fi primit oriunde este-un duh neprefăcut.
Ce nu place, nu prea spune chiar și de-i adevărat,
dar nici ce-i plăcut nu spune dacă nu-i deplin curat.

80. Luptă-te până la moarte pentru Adevăr oriunde;
vine-o zi când Adevărul strălucit îți va răspunde.

81. Să n-ai frate mai aproape, nici stăpân mai sfânt să n-ai,
nici soț drag - ca Adevărul - și-ți va fi viața rai.

82. Să apăr Adevărul! - aceasta o doresc,
nu să-i conving pe-aceia care nu-l iubesc.

83. Spune Adevărul cu un zâmbet blând,
asta îl va face mai plăcut oricând.

84. Adevărul ce nu poate să se-arate totdeauna
va-nlesni să se arate și să biruie minciuna.

85. Cine află Adevărul, află-al libertății zbor:
Adevărul totdeauna este-un eliberator.

86. Adevărul are-n sine îndrăzneala de oțel,
nu-i în Adevăr acela care are frica-n el.

87. Ce e oare Adevărul,
unde este el
și cum?
La o taină-așa de mare poți s-ajungi pe-un singur drum:
drumul lui e-nțelepciunea, taina lui e-un dar frumos,
dar îl află numai omul blând, curat și credincios.

88. Cum e ziua fără soare, cum e noaptea făr-o stea,
așa-i vorba sau viața fără adevăr în ea.

89. Adevărul și iubirea nu sunt date tuturor,
ci doar celor ce le caută cu sudoare și fior.
Dar acela ce le află și le știe prețul sfânt,
nu le-ar da pe nici un aur sau comoară pe pământ.

90. Cât suntem pe lume, numai Adevărul să-l căutăm
dar aflarea lui, o, numai dragostei i-o datorăm.

91. Nu-i nimic să-ți ceară-n lume
o mai mare grijă lui,
de cum cere Adevărul,
când îl taci
sau când îl spui...

92. Adevărul folosește numai celui cui e spus -
celui care-l spune-adesea numai ură i-a adus.

93. Fiecare lucru este și frumos și nefrumos,
numai Adevărul este pe de-a-ntregul luminos.

94. Adevărul nu se schimbă chiar când inima se poate...
cel născut din el va trece drept și sfânt ca el, prin toate.

95. Adevărul umblă și-astăzi pe pământ mereu ascuns,
dragostea i-a pus pe față vălul ei de nepătruns
și nu lasă să-l cunoască decât sufletul acel
care îi aude glasul și se-ndreaptă după el.

96. Adevărul e și astăzi prea ascuns și-atât de rar...
iar minciuna-i prea văzută și cu-atât de mult viespar,
dar nici unii n-am fi-n stare să-l cunoaștem fericiți
dacă nu-l iubim puternic și căutăm neobosiți.

97. Nu putem simți-Adevărul dacă nu-l căutăm cu dor,
însă cel care-l iubește află drumul lui ușor.

98. Orice vorbă este nouă și-are un plăcut ecou,
numai dacă este spusă într-un fel întruna nou.

99. Adevărul este-n lume soarele înțelepciunii,
dar ce trist că pân-la moarte nu ajung să-l vadă unii.

100. Greu se vede Adevărul - dar minciuna iute-apare,
el e numai lângă unii,
ea e lîngă fiecare.

101 - Adevărul e din ceruri, de aceea nu oricine
îl iubește și-l pătrunde - ci doar cel născut din sine.

102. Adevărul e o perlă, un ceresc mărgăritar,
a-l afla și a-l pătrunde este cel mai mare dar.

103. Fericit cel ce cunoaște Adevărul în viață,
dar mai fericit acela ce pe alții-n el i-nvață,
că nu-i chin mai mare-n lume decât să cunoști ce-i bine
și să nu poți spune-aceasta celor orbi de lângă tine.

104. Piatra de-ncercare este Timpul pentru orișicine;
Timpul dovedește singur ce e rău și ce e bine.
Timpul nimicește grabnic tot ce-i mincinos și rău.
Timpul face Adevărul veșnic, cum e mersul său.

105. Mai bine Adevăr desculț
decât minciună cu zorzoane,
mai bine un sărac cinstit
decât un hoț cu milioane.

106. Binecuvântat e-acela ce oriunde-ar fi să fie,
binele curat îl face și-adevărul drept îl știe.

107. Când cu tine-i Adevărul, poți și muntele să-l muți,
când cu tine e minciuna, cazi - și mori cu cei căzuți.

108. Adevărul și Iubirea sunt numirile divine
care sufletului nostru i se potrivesc mai bine.
Adevărul ce dă minții strălucirea ei deplină
și Iubirea ce ne face inima ca ea: divină!

109. Adevărul e trimisul raiului pe-acest pământ...
Sufletul care-l primește este-un colț din raiul sfânt.

110. Decât una, e mai bine două frumuseți să fie.
Adevărul și Iubirea - sunt suprema bucurie.

111. Marile-adevăruri greu sunt înțelese
- se cer zeci sau sute de-ani, adeseori,
pentru că-s prea rare sufletele-alese
și-s prea mari păcate printre muritori.

112. Adevărul izvorăște din trăire nu din gură;
poate soba fi frumoasă,
când nu-i jarul, nu-i căldură!

113. Oamenii văd Adevărul fiecare-n felul său,
nu în felul său cel unic
- de-aici vine-atâta rău.

114. Cel ce zice Adevărul dar nu-l face, este-așa
cum ar pune lampa-n urma și nu înaintea sa;
el, umblând în întuneric, poate pe-alții să-i lumine,
poate pe-alții-n rai să-i ducă
dar se duce-n iad pe sine.

115. Oricâți se ridică-n contra unui adevăr vădit,
el nu poate fi de nimeni micșorat ori nimicit.

116. Numai când te urci pe munte
vezi cât cerul e de sus;
- doar când afli Adevărul,
știi ce-i spus
și ce nu-i spus.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/284864/despre-adevar