A doua venire a Domnului Hristos -1-
Autor: J. N. Darby
Album: Nădejdea adunării
Categorie: Revenirea Domnului

   A doua venire a Domnului Hristos

   Faptele Apostolilor capitolul 1

   Doresc să vă vorbesc despre venirea Domnului Isus Hristos. Multe subiecte se leagă de acest fapt principal, de exemplu domnia lui Antihrist dar mă voi mărgini în această seară la faptul însuși al venirii Domnului.

   Am deschis această discuție prin citirea textului din Fapte 1, pentru că făgăduința venirii din nou a Domnului ne este arătată aici ca singura nădejde a Adunării - ca primul obiect care a trebuit să oprească atenția ucenicilor Săi când ei urmăreau în zadar, din ochi, pe Domnul care Se îndepărta în văzduh și Se ducea să Se ascundă în Dumnezeu.

   În acest capitol sunt trei lucruri de observat cu ocazia înălțării Domnului. Primul este că ucenicii doreau să știe când și cum va așeza Dumnezeu împărăția lui Israel. Și Domnul Isus nu spune că această împărăție nu va fi așezată, spune numai că vremea acestei așezări nu este descoperită. Al doilea, este că Duhul Sfânt trebuia să vină și al treilea, că în timp ce ucenicii aveau ochii ridicați spre cer, doi îngeri le-au spus:

... de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care a fost înălțat la cer dintre voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.

   Dacă studiem istoria Bisericii, o vom vedea decăzând exact în măsura în care ea a pierdut din vedere această învățătură a așteptării venirii din nou a Domnului Isus. Uitând acest adevăr, ea a slăbit, a ajuns lumească.

    Dar, dorind să nu ies din marginile Cuvântului, mă gândesc să arăt, prin Cuvânt, cum acest gând al venirii din nou a Domnului Isus Hristos stăpânea mintea, susținea nădejdea, inspira puterea apostolilor - și vreau să fac acest lucru citind diferite texte din Noul Testament.

   Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele pentru ca timpurile de înviorare să poată veni prin prezența Domnului... (Fapte 3.19-21)

   Duhul Sfânt a venit! El a rămas cu Biserica dar timpurile de înviorare vor veni prin-(din -literal) prezența Domnului. Este cu neputință să aplici acest text Duhului Sfânt pentru că El era deja coborât și spunea prin gura apostolului:

... pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor...

   Și, de fapt, Duhul Sfânt n-a așezat toate lucrurile. Cel care trebuie să vină, potrivit acestui text, nu trebuie să vină ca să judece morții, nici ca lumea să fie arsă și distrusă ci, înainte de toate, vine pentru așezarea din nou a lucrurilor despre care Dumnezeu a vorbit prin prorocii Săi.

   Citesc aceste locuri pentru a se înțelege ce înseamnă venirea Domnului - ea nu este judecata morților, nu este marele scaun de domnie alb, - este venirea din nou a Domnului Isus Hristos în persoană, prezent și vizibil când va fi trimis din cer. Dacă veți compara aceste versete cu ce se găsește la Apocalipsa 20, veți vedea clar că venirea Domnului Hristos și judecata morților sunt două evenimente deosebite, că, atunci când judecata morților va avea loc, nu va fi vorba de Domnul Hristos venit din nou din cer pe pământ, căci este scris că atunci PĂMÂNTUL ȘI CERUL AU FUGIT DINAINTEA LUI.

   Domnul Hristos va veni iar pe pământ! Aș dori să arăt cum El Însuși, mai întîi, apoi Duhul Sfânt prin apostoli, au îndreptat mereu atenția noastră asupra acestei veniri din nou a Persoanei Lui.

   Atunci toate popoarele pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului. - Matei 24.30

   Desigur, expediția lui Titus contra Ierusalimului nu este venirea Domnului pe norii cerului! Aceasta nu este nici judecata morților înaintea scaunului de judecată mare și alb; în această epocă pământul nu va mai fi, în timp ce, în vremea despre care vorbește textul citat, popoarele pământului ne sunt arătate și este vorba de un eveniment care privește acest pământ, nu Adunarea (Popoarele pământului se vor boci bătându-se în piept.)

   Nu o împărăție de o mie de ani este urmarea lucrării puterii Duhului Sfânt; lumea nu a văzut niciodată pe Duhul Sfânt și popoarele pământului sunt cele care se vor plânge când vor vedea pe Domnul Isus.

   Tot așa și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că El este aproape, la uși. (versetul 33)

   Credincioșia Bisericii depindea de atenția continuă pe care ea o dădea acestui adevăr al venirii din nou a Domnului Hristos. Îndată ce ea a zis:

   Stăpânul meu întârzie să vină! ... - ea a început să domine cu asuprire și să devină lumească. FIȚI GATA! spunea Domnul Isus CĂCI FIUL OMULUI -și nu moartea! - VA VENI...

   Așteptarea venirii din nou a Domnului Hristos este măsura exactă, termometrul vieții Bisericii. Robul devine necredincios din moment ce spune: Stăpânul meu întârzie să vină!

   

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/285083/a-doua-venire-a-domnului-hristos-1