1. O, când mi se-ntoarce privirea spre El,
lumină și zâmbet mi-e faţa
şi inima-mi umple fiorul acel
ce schimbă-ntr-o clipă viaţa.

R1: Atunci norii negri de griji și tristeţi,
se duc cum se duce-o clipire
și sufletu-mi umple seninul măreţ
de cântec, lumină, iubire.

2. Atunci nu mai doare al rănilor chin,
oricât e de crudă lovirea
și faţa rănită mi-o umple deplin
blândeţea, iertarea, iubirea.

R2: Atunci pier și neguri și noapte și nori
de spaime-ndoieli și ispite
şi cerul mi-l umple cu sute de sori,
seninul privirii iubite...

C: /:O, când mi se-ntoarce privirea în sus,
uit ura şi chinul şi tina
și simt că mă-nvăluie-n Tine ISUS,
lumina, lumina, lumina. :/

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 201
Text: Traian Dorz