În Marcu 13 avem aproape aceleași lucruri. Versetul 26 ne oprește să aplicăm acest capitol la invazia romanilor, și când se spune în versetul 29 EL ESTE APROAPE, LÂNGĂ UȘI, nu este vorba de judecata celor morți nici de scaunul de domnie mare și alb. Nu va mai fi vorba nici de casă, nici de mâncare în acea zi.
Folosesc această ocazie ca să observați că la luarea Ierusalimului de către Titus au fost împrejurări în parte asemănătoare într-o oarecare măsură cu cele ce trebuie să fie mai târziu când se vor împlini aceste profeții de la Marcu 13 și Matei 24; ucenicii s-au putut folosi de înștiințările pe care le cuprindeau ele -și admit acest lucru deși faptul este destul de puțin sigur. Dar sunt greutăți de netrecut dacă ai vrea să aplici URÂCIUNEA PUSTIIRII armatei lui Titus sau steagurilor romane; căci este o perioadă care trebuie să înceapă cu acest eveniment și despre care nu se vede nici o împlinire la luarea Ierusalimului. De asemenea, unii s-au simțit obligați să lase asupra papismului această parte a profeției și negreșit, el nu are nimic a face cu invazia lui Titus. Textul de la Luca are mai multă legătură cu evenimentele care au avut loc la luarea Ierusalimului de către acest împărat dar, încă odată, a vrea să le aplici lor aceste texte de care ne ocupăm, este o muncă zadarnică.
Nu sunt decât patru locuri în Noul Testament care vorbesc despre bucuria sufletului care a plecat de pe pământ. Prima ocazie este atunci când tâlharul spunea Domnului, fiind pe cruce: Adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția TA! El se gândea la VENIREA DOMNULUI ÎN SLAVĂ - adevăr care era atât de familiar iudeilor. Și Domnul îi răspunde: Tu nu trebuie să aștepți ca Eu să vin din nou căci ASTĂZI VEI FI CU MINE ÎN RAI! A doua împrejurare este aceea când Ștefan a spus: DOAMNE ISUSE, PRIMEȘTE DUHUL MEU! A treia, când apostolul Pavel spunea: SĂ PĂRĂSIM TRUPUL ACESTA, CA SĂ FIM ACASĂ LA DOMNUL. (2 Corinteni 5.8) A patra: NU ȘTIU CE TREBUIE SĂ ALEG... SĂ MĂ MUT ȘI SĂ FIU ÎMPREUNĂ CU HRISTOS, CĂCI AR FI MULT MAI BINE. (Filipeni 1.22-23)
În adevăr, este mult mai bine să aștepți slava fiind împreună cu Domnul Isus decât rămânând aici pe pământ; nu că ai fi în slavă atunci când pleci de pe pământ, ci mai ales ești lipsit de păcat, la adăpost de orice păcat și te bucuri de Domnul fără să păcătuiești, Da, aceasta este o stare mult mai bună, totuși ea nu este o stare decât de așteptare asemenea aceleia în care Se găsește Domnul Hristos Însuși AȘEZAT LA DREAPTA TATĂLUI ȘI AȘTEPTÂND...
Mijlocul să vă fie încins și făcliile aprinse. (Luca 12.35)
Aici găsim iar pilda robului necredincios. Domnul adaugă însă că ROBUL ACELA CARE A ȘTIUT VOIA STĂPÂNULUI SĂU ȘI NU S-A PREGĂTIT DELOC (iată creștinătatea!) VA FI BĂTUT CU MULTE LOVITURI; dar cine nu a știut-o (păgânii), va fi bătut cu puține lovituri. Toți vor fi judecați, dar creștinătatea este într-o stare nespus mai rea decât iudeii și păgânii.
La fel va fi și în ziua când Se va arăta Fiul Omului. (Luca 17.30)
Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere și cu mare slavă. (Luca 21.27)
Smochinul despre care vorbește Domnul cu această ocazie este în mod deosebit simbolul poporului evreu.
Vegheați deci, ca să puteți sta în picioare înaintea Fiului Omului.
Aceste două capitole 17 și 21 ca și Matei 24 și Marcu 13, privesc pe poporul evreu. Se poate adăuga Luca 19 în care robii chemați și vrăjmașii care au alungat pe omul de neam mare, zugrăvesc foarte clar pe robii Domnului Hristos și pe poporul evreu (versetele 12,13, 27).
În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe... Eu Mă duc să vă pregătesc un loc... apoi voi veni din nou...
Domnul Însuși va veni iar să-Și ia Biserica, pentru ca Biserica să fie acolo unde este El.
Acest Isus, care a fost înălțat la cer dintre voi, va veni în același fel. (Fapte 1.11)
În Fapte 3.20, iată predica apostolului către iudei:
Întoarceți-vă la Dumnezeu și Domnul Isus va veni iar. Voi ați omorât pe Domnul vieții, v-ați lepădat de Cel sfânt și drept; Dumnezeu L-a înviat. Pocăiți-vă și întoarceți-vă la Dumnezeu și El va reveni... Dar ei n-au vrut să se întoarcă la Dumnezeu. Timp de trei ani, El zadarnic a căutat roadă în smochin. Viticultorii, dimpotrivă au omorât pe fiul stăpânului viei. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a cerut iertarea lor pe cruce, locul de unde glasul LUI este întotdeauna cu efect, spunând:
Iartă-i, căci nu știu ce fac!
Acum, Duhul Sfânt prin gura apostolului, răspunde la această mijlocire a Domnului Isus: Știu că ați făcut acest lucru din neștiință; acum pocăiți-vă și El va veni din nou; pocăiți-vă pentru ca timpurile de înviorare să vină prin prezența Domnului... Dar noi știm că ei s-au împotrivit Duhului Sfânt (Fapte 7.51). Versetul 21: Și să trimită pe Isus Hristos... pe care cerul trebuie să-L primească până la timpul restabilirii tuturor lucrurilor despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci.