Poștașul
Autor: Danielescu Alina Camelia
Album: Sub harul Domnului
Categorie: Trezire si veghere
Într-un sat pierdut prin lume,
Nu știu pe ce continent
Trăia un poștaș anume,
Puturos și neatent.

Era gras cu părul chel
Iară haina-i demodată
Era ruptă la tighel
Și avea și-o mare pată.

Avea cal și o șaretă
Și un bici cu ciucuri mari
Și ducea din poartă in poartă
Telegrame și scrisori

La bogații fermieri
Și la slugile sărace,
Pe plantații cu bumbac
Și la marile conace.

La conacul dintre sate
Locuia și robul Bill
Muncitor și bun la toate,
Bun la suflet și umil.

Într-o zi intră în curte
Pe aleea largă, mare,
Poștașul cu a lui șaretă
Să aducă o scrisoare.

-Nu cumva prin bătătură
Este Bill sau a sa fată?
C-are de la prefectură
O scrisoare-ntârziată!

Bill se-apropie de dânsul,
Cu respect și cu uimire
Strânse pălăria-n mână
Și-ntrebă: -Care scrisoare?

-Ce să vezi, din întâmplare...
Rătăcită... într-o cutie...
Pentru tine... , o scrisoare...
De vre-o zece ani să fie...

Și privind cu aroganță
Îi întinse o scrisoare
Un pic cam mototolită,
Ruptă, galbenă de soare.

Bill privi ciudat hârtia
Și o răsuci uimit
El își puse pălăria,
Și-ntrebă nedumerit.

-Cine oare să îmi scrie
Că părinții mei-s bolnavi?
De la cin' oare să fie
Că și frații mei sunt sclavi?

Curios, rupse sigiliu,
Scoase foaia și-o citi,
Deveni cam pământiu
Și pe loc el amuți.

Nu-i venea deloc să creadă
Dar era adevărat,
Cei de la guvern i-au scris...
Că era eliberat.

Și simți că într-un instant
Genunchii s-au înmuiat
Și căzu jos la pământ
Căci era adevărat.

Avea și iscălitură
Și sigiliu cu cerneală,
Nu era o făcătură
De vre-un copilaș la școală.

-Cum măi omule... ai putut
Să nu îmi aduci scrisoarea?
Prin greșeala ce-ai făcut
Nu mi-ai dat eliberarea.

Păi în zece ani de zile
Eu puteam ca să lucrez
Și pe frații mei din mină
Puteam să-i eliberez.

Cu bănuții adunați
Puteam ca să îi salvez,
Nu să stau aici la fermă
Pentru alții să lucrez.

Pe părinții mei bătrâni...
Puteam ca să îi ajut
Nu eram rob la stăpâni,
Nu eram un deținut.

Lacrimi și durere multă
Năpădiră peste Bill
Peste inima-I plăpândă
Ce-l făceau așa... fragil.

###

Frații mei, cu voi vorbesc
Și vă zic cu grea durere
Și din suflet povestesc
Despre Bill și-a lui scrisoare.

Câți din noi suntem ca el,
Ca poștașul puturos
Și nu ducem Vestea Bună
A-Mpăratului Hristos?

Câți din noi nu mai purtăm
La nimeni nici o "scrisoare"
Care poate să aducă
Robilor eliberare?

Oare câți sunt încă-n "mină"
Îngropați în disperare
Ce așteaptă o lumină
Sau o rază de salvare?

Că și ei la rândul lor
Ar putea ca să devină
Pentru altul salvator
Și să-l scoată la lumină.

Mergeți, răspândiți Cuvântul!
Hainele vi le spălați
Căci la nunta Lui Isus
Murdari nu o să intrați!

Nici cu haina descusută
Domnul n-o să vă primească
Pregătiți-vă de nuntă!
Pentru o nuntă împărătească.

Să fim astfel pregătiți
Pentru nunta așteptată
Câci la cer vom fi răpiți
Pentru veșnicia toată.

Amin!
3.05. 2024
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/285147/postasul