Că-i fir de iarbă...
Autor: Vicol Lucian
Album: Nu eu,Domnul...
Categorie: Laudă și închinare
Că-i fir de iarbă, că sunt astre
Că-i cer senin sau râu învolburat
În munți înalți și-n văi albastre
E-un Dumnezeu Măreț și Minunat

Prin El, stau toate in picioare
Și cel viteaz și cel răpus
Chiar și un muc ce fumegă, nu moare
Căci Viața și Puterea e-n Isus

De ai belșug de haine, de mâncare
Și poți vorbi, vedea, gesticula
Nu e noroc și nu e o-ntâmplare
E bunătatea Celui ce vrea să ți le dea

Iubitul meu, să-L recunoști în toate
Căci fără El, nimic nu ai avea
Mai mult de-atât... oricând El poate
Tot ce ți-a dat, napoi să ți le ia

Să-I mulțumești, să-I spui: da Doamne
Tot ce eu sunt, tot ce mi-ai dat
Chiar dacă adevărul doare
Și firea mea nu s-a predat

Eu mă smeresc, îmi cer iertare
Te laud și Te preamăresc
Și cât în mine lași suflare
Cu tot ce sunt, vreau să-Ți slujesc


11.07. 2024 Amin!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/285177/ca-i-fir-de-iarba