Atât de mult doresc să îmi vorbești,
Să-mi spui că m-ai iertat, că mă iubești. .
Că tot ce-n viața mea a fost păcat
În a uitării mare-ai aruncat! . .

Atât de mult tânjesc să îmi mai spui
Că nu-s copil orfan, al nimănui...
Că și pe mine, fiul cel pierdut,
Mă reprimești și ștergi al meu trecut. .

De casa-n care am crescut mi-e dor...
Mi-e dor să stau cu frații în pridvor. .
Dar și mai mult mi-e dor de vocea Ta
Care dulceață de iubire are-n ea...

Aș vrea să-mi spui: -fiu drag, bine-ai venit!
Aș vrea să-mi spui că greul s-a sfârșit...
Că ale mele prigoniri s-au terminat
Și că în pace fi-voi îmbrăcat!

Și câte-aș mai dori să-mi spui acum...
Însă Tu știi că înspre Tine vin pe drum. .
Și sigur sunt c-odat' ajuns în veșnicii
Voi sta la pieptul Tău și-mi vei vorbi...