Tu, cel cu inima zdrobită de durere
ce plângi și suferi în tăcere
Și nu mai crezi că ai vreo șansă
să ști, că Domnul nu te lasă

Ridică-ți ochii către cer și strigă
Doamne, singur nu pot, ai milă!
Căci Dumnezeu, este acel ce poate
din orice încercare a te scoate

El știe, că nu îți e ușor pe cale
că ai parte și de lacrime amare
Că săgețile vrășmașe te împung
și parcă tot mai greu îi al tău jug

Nu uita, că și El, a purtat în lume
poverile cele mai mari și dure
Și chiar de greu i-a fost, n-a renunțat
El, crucea cu credință și-a purtat

Și-acum așa te-ndeamnă și pe tine
să lupți, să crezi și totul va fi bine
Că după suferință vine mângâierea
după osteneală vine recompensa.