De s-or adună iar norii,
Încercări de vor veni,
Să rămâi fără de teamă,
Domnul te va izbăvi.

Harul Său desparte ape,
Căci mereu e-mbelșugat,
Pentru tine-a dat popoare,
Și pe Fiul Său la dat.

De-or veni lacrimi șuvoaie,
Fii prin ele fericit,
Căci ai fost ales de Domnul,
Ca să fii tu mântuit.

Te-a spălat cu stropi de sânge,
Ce-a vărsat pentru a-ți da,
Viața cea fără de margini,
Și odihnă-n slava Sa.

Iar de vor veni necazuri,
Crede ce-a făgăduit,
E cu Tine Domnul slavei,
Ești de brațul Său păzit.

Nu vei fi-n necazuri singur,
De te-ncrezi în Dumnezeu,
Însoțit de biruință,
Tu vei fi aici mereu.

Iar de-i noaptea prea greoaie,
Și-al ei greu întunecat,
Ochii inimii deschide,
Să vezi urma ce-a lăsat.

Să vezi soarele în zare,
Să vezi vremea făr-apus,
Care-i dincolo de noapte,
Te așteaptă-n ea Isus.
Amin