Nu-i drumul către viaț-o floare,
Pe spini e-acelui ce o vrea,
Cu lacrimi inima-i hranită,
Căci e spinoasă calea grea.

Nu-i drumul doar o fericire,
Și plânsul e pe el sădit,
De suferința Celui care,
Pe cruce-a fost El răstignit.

Nu este-ntruna numai soare,
Și nori apar adeseori,
Și noapte-adesea se așează,
Aduce-a temerii fiori.

Nu-i doar ușor... și ea... durerea,
Se-arat-adesea-n drumul greu,
La întâlnit pe-un deal și-o vale,
Și Fiul cel de Dumnezeu.

Nu este calea doar un zâmbet,
Suspinele apar pe ea,
Dar este singura ce duce,
Unde suspine n-oi avea.

Nu voi găsi nici plâns de jale,
Acolo sunt doar bucurii,
Ce nu-și au capătul vre-o dată,
Căci sus în cer... sunt veșnicii.

Voi întâlni doar fericirea,
Ce-o pate cerul doar avea,
În el sfârșește suferința,
Și-această cale ce e grea.

Nu mai e mult și iată vine,
Acel pe ea ce-a-naintat,
El e Isus... este Mesia,
Ce urmă albă a lăsat.
Amin