Privirea ți se pierde-n zare
Peste pădurea de stejari
Spre un frumos apus de soare
Care se stinge ca un jar...

Un dulce vânticel de vară
Te mângâie ușor pe-obraz,
Parcă știind că ai plâns iară,
De dorul meu ai plâns și azi...

De ce te doare pentru mine
Când nu mai simt deloc dureri?
De ce oftezi cu-adânci suspine
Când eu sunt sus, în mângâieri?

În slavă, dincolo de soare,
Cu Soarele făr' de apus,
E numai pace și cântare:
Aici Păstorul m-a adus!

Ne vom vedea acasă-n ceruri
Dacă vei sta lângă Hristos!
Vei auzi îngerii-n coruri:
Bine-ai venit, suflet frumos!

Rămâi deci, tare în credință,
Căci Dumnezeu, cu mâna Sa,
Din biruință-n biruință
Până în cer te va purta!

Ne vom vedea în cer, acasă,
Te-mbărbătează și fii tare
Căci pentru Mire și Mireasă,
Gata e masa de serbare!