1. Aprinde-mi inima, Isuse,
să ardă-n jar și în văpăi,
/: cum arse Ia-ale Tale spuse,
de mult, în ucenicii Tăi! :/

2. Cuvântul Tău e veșnic soare,
ce dă viată tuturor,
/: și-aduce-n inimi sărbătoare,
e-al bucuriei viu izvor! :/

3. Cuvântul Tău e mângâiere,
când merg pe-al vieții drum amar,
/: și nopți și zile de durere
mi le preschimbă-n cânt și har! :/

4. Cuvântul Tău îmi dă nădejde
când sunt prea desnădăjduit,
/: când singur sunt și în primejdie,
prin El Tu-mi spui că-s preaiubit! :/

5. Cuvântul Tău mi-aprinde duhul
și glasul să Te preamăresc,
/: mi-nseninează iar văzduhul,
când nori pe el se grămădesc! :/

6. Cuvântul Tău ești Tu, Isuse,
Mântuitor și Mire Drag,
/: prin ale Cărții Tale spuse,
Tu-mi treci mereu al vieții prag! :/

I: volumul 1, cântarea 20