E de vină și acela
Care-ascută-un bârfitor.
Lasă bârfitorii singuri
Să-și frământe a lor gânduri.
Poarte-și ei păcatul lor,
Pentru ei nu fi dator.

Nu va fi nici o virtute
La vreun credincios, om bun,
Care nu va fi bârfită
Și-n noroaie terfelită
În vreun fel de vreun nebun.
Fiind credincios, nu mă răzbun.

Cel ce te invidiază
Va bârfi și gândul tău.
Tu fă bine mai departe
Cum înveți în Sfânta Carte,
Nici nu te gândi la rău
Și-atunci cu tine-i Dumnezeu.

Cine va bârfi pe omul
Cel de treabă și cinstit
Se va osândi pe sine,
Nici nu o să-i meargă bine
Și-o să fie pedepsit,
Singur el s-a osândit.

Oameni care să bârfească
Apărea-vor neapărat
Oricând se va face-un bine.
Bârfa de la cel rău vine
După orice pas curat,
Ca să-ți strice ce-ai lucrat.

Cine-aruncă praf în aer
O să-i cadă-n capul său.
Cine va huli pe-un vrednic
Singur se face nevrednic,
Singur lui își face rău,
Nesocotind pe Dumnezeu.

Ce curaj la cei netrebnici,
De-ai bârfi pe cei cinstiți!
Dacă ar putea să tacă
Și-n bârfiri să nu petreacă,
N-ar fi-atât de osândiți
Și-ar fi și ei fericiți.
Amin.
(Sâmbătă, 30 ianuarie 2021)