1. Cărarea veche s-o-nțeleg,
s-o caut, s-o cunosc deplin,
apoi pe ea să merg întreg,
și Doamne-aşa să mă închin!

R: Cărarea veche e ISUS,
și El e Calea nouă!
Să merg pe ea cum El mi-a spus,
căci haru-atunci mă plouă!

2. Cărarea veche-i cea de cer,
pe Ea devin și eu ceresc,
iar adevărul când îl cer,
el mă pătrunde - și-l trăiesc!

3. Cărarea veche-i din vecii:
e Dumnezeu Cel Frumos!
Și Ea pe morţi îi face vii,
devin VIAȚĂ prin Hristos!

I: Cântările Harului, volumul 17, cântarea 357