CREŞTINII

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Credinţa de la început
Era frumoasă ca un crin,
Căci sfinţii care au crezut
Averile şi le-au vândut
Şi toţi aveau belşug deplin,

Având pe Chifa gospodar,
Pe Iacov şi pe Ioan, toţi trei
Călăuziţi de-acelaşi far,
De DUHUL SFÂNT venit în dar
Întâia oară pentru ei.

Zidind pe sfinte temelii,
Principiul binecuvântat,
Din pietre scumpe, pietre vii,
Ei ne-au lăsat ca mărturii
Ce însuşi DOMNUL i-a-nvăţat.

Cum poate omul din pământ
Din om murdar şi păcătos,
Ca să devină prin Cuvânt
Un om iertat, ales şi sfânt,
Prin jertfa lui ISUS HRISTOS.

Întâi de toate urmăriţi
Ce simplu şi ce minunat,
La sfinţii cei dintâi priviţi
Cum ei trăiau cu toţi uniţi
Prin harul care li s-a dat.

Niciunul nu zicea că "eu",
HRISTOS era tăria lor,
De-aceea însuşi DUMNEZEU
I-a sprijinit prin Duhul Său,
Prin DUHUL SFÂNT, Mângâietor.

Bolnavi de diferite stări,
Şi porţi de fier au descuiat,
Al lor cuvânt, a lor cântări
Au biruit furtuni pe mări
Şi oameni morţi au înviat.

Spre cer în sus, pe drumul bun,
Şi casa s-a cutremurat,
La rugăciunea în comun
Scripturile aşa ne spun
Când fraţii noştri s-au rugat.

Învăţături aveau de sus,
În rugăciuni stăruitori,
Uniţi în DUHUL lui ISUS,
Aşa ne-au dat şi ne-au adus
Credinţa, cei dintâi păstori.

Din trupul lui ISUS jertfit,
Din pâinea care-atunci s-a frânt,
Ei zilnic s-au împărtăşit,
Şi-n umilinţă au trăit
Exemplu minunat şi sfânt.

Cuvântul de apostolat,
Mesajul care ei l-au dus,
Era original, curat,
Întocmai cum i-a învăţat
Mântuitorul lor, ISUS.

Şi-n templu şi în Ghetsimani,
Şi sus pe muntele Tabor,
Şi printre oamenii sărmani
Lipsiţi de pâine şi de bani,
ISUS le-a fost învăţător.

"Să vă iubiţi cu-adevărat
Aşa cum v-am iubit şi Eu!"
ISUS HRISTOS i-a învăţat
Şi-apoi la cer s-a înălţat
În slavă, lângă Tatăl Său.

Învăţături, făgăduinţi,
Cuvântul, piatră de granit,
Sau temelia celor sfinţi,
Ce-înalţă rugăciuni fierbinţi
Spre DUMNEZEU necontenit.

Biserica sau templul sfânt,
Lăcaşul binecuvântat,
N-a fost aşa cum astăzi sunt
Clădiri înalte pe pământ
În care DOMNU-I doar pictat.

Acesta-i crezul bizantin
Icoane ca în medieval
Venite de la Constantin,
Păgânul devenit creştin,
Departe de original.

În cadrul cărţii lui ISUS
Sunt mii de binecuvântări,
Făgăduinţe de nespus
Ce-nalţă sufletul în sus,
Dar n-am citit de lumânări.

Ba dimpotrivă este scris:
"Să nu vă faceţi chip cioplit!"
Căci însuşi DUMNEZEU a zis
Că e păcat, e compromis,
E, fraţilor, concept greşit.

Nu obiceiuri strămoşeşti
Aceasta nu e bun, să ştii!
Să ţinem slujbe păgâneşti
Ospeţe şi serbări lumeşti
Sfârşind în chefuri şi beţii.

Sfârşind adesea în spital
Sau poate chiar în cimitir,
În urma unui grav scandal,
Sărmanul ortodox moral
Cum a căzut în iad martir.

"Chemaţi-i iute şapte sfinţi
Să-i ţie bietului, prohod!"
Credinţa vechilor părinţi
Ce-i cântă slujba pe arginţi
În faţa negrului norod.

"Spre pomenirea lui în veci
Să-i daţi pomană şi alcool!"
Să beie sufletele reci
Căci uite cât de iute treci
Spre veşnicie, spre şeol.

Veţi zice: prea îşi bate joc
De cultul, de al nostru crez"
Dar eu vă spun, nu râd deloc
Credinţa nu e fum, e foc
Dar voi aţi stins-o din botez.

A voastre dogme v-au ucis
Şi v-au lăsat cu pumnii goi,
Ca-ţi introdus ce nu e scris
Şi-aţi răstignit pe Cel ce-a zis:
"Vreau pocăinţă de la voi!"

Şi câte nu ar fi de zis
Păcate până sus la nori,
Copii pe care i-aţi ucis,
Şi totuşi vreţi în Paradis
Să staţi cu-acei nemuritori.

Voi fraţi din crezul bizantin
Ce aţi lăsat Scriptura jos,
Lăsaţi pe-al vostru Constantin
HRISTOS e Mielul Cel Divin
Ce iartă orice păcătos.

Căci Tatăl nostru cel de sus
-În Biblie aşa citim-
Ne-a ordonat, la toţi ne-a spus
Prin glasul DOMNULUI ISUS
Să credem, să ne pocăim.

Apoi în lanul cel bogat
De la-nceput cu spice plin,
Şi omul mândru a intrat,
Acel pretins pontificat
Întâiul papă zis creştin.

Prelatul de la Vatican,
Pretinsul -Pius- pe pământ,
Reprezentantul suveran
Semănătorul zis din lan
Ce seamănă Cuvântul sfânt.

Cuvântul care l-au ascuns
Şi l-au interpretat greşit,
Dând păcătoşilor răspuns
Că numai cel ales şi uns
Doar el ar fi îndreptăţit.

Iar restul, indulgenţe, fraţi,
Bucăţi din crucea lui ISUS,
Pe banii voştri cumpăraţi
Că doar aşa veţi fi iertaţi
Şi veţi ajunge colo sus.

De unde le-or fi adunat
Atâtea dogme, măsluiri?
Atâtea forme de-nchinat
Căci DOMNUL nu i-a învăţat
Pe-ai Săi, asemeni rătăciri.

Atâţia dumnezei turnaţi,
Atâţia sfinţi mijlocitori,
Prin catedrale atârnaţi,
Aţâţi catolici înşelaţi
De-aceşti pretinşi învăţători.

Atâţia sfinţi au ars pe rug
Din ordinul pontifical,
Nevrând să ia străinul jug
Aceste forme ce distrug
Tot ce e sfânt, spiritual.

Creştinii cei adevăraţi
Ca Luther, sau ca vechiul Hus,
Au fost bătuţi , au fost legaţi
Şi-n Închiziţie lăsaţi
Să poarte crucea lui ISUS.

Şi totuşi şi-au mai zis creştini
Asemeni lideri sanctuoşi,
De adevărul sfânt străini
Purtând pe fruntea lor rubini,
Chemând la ei pe păcătoşi.

Apostolii erau pescari,
Mergeau desculţi, mergeau pe jos,
De unde dar aceştia mari?
Aceşti distinşi protocolari
Numiţi -"urmaşi ai lui Hristos."

Şi câte nu ar fi de spus
Din viaţa falşilor eroi!
Ce i-au chemat şi i-au supus
Sub semnul crucii lui ISUS
Să meargă sfinţii la război.

Atunci o parte dintre fraţi
Văzând că toate merg pe dos,
Se proclamară reformaţi
Ca cei dintâi adevăraţi
Pornind pe urma lui HRISTOS.

Penticostal, creştin, baptist,
Ce-nseamnă-aceste denumiri?
De ziua-şaptea, adventist,
Sunt toţi pe urmele lui HRIST'?
Sau numai vorbe, amintiri?

Ce poţi să spui? prin adunări
Vezi cete separate, mii.
Cu ochii aţintiţi în zări
Spre-aceleaşi sfinte depărtări
Cu dorul după veşnicii.

Ei n-au icoane din Bizanţ
Şi nici pe-Anton şi nici pe-Andrei,
Şi nici inchizitorul lanţ,
Dar sunt nespus de aroganţi
O mare parte dintre ei.

Ce-nseamnă ziua de Sabat?
Odihnă, pace în HRISTOS,
Din ziua când ne-a botezat
Cu DUHUL SFÂNT, şi ne-a iertat
Trecutul nostru păcătos.

Din lege am intrat sub har
Căci legea pedepseşte greu,
ISUS, pe cruce la Calvar
E răstignit ca tu, murdar,
Să fii iertat de DUMNEZEU.

Dar galatenii sâmbătari
Încă din vremuri de atunci
Sunt învăţaţi de-ai lor mai mari
Să fie pentru lege tari,
Să ţie vechile porunci.

Dar Pavel aspru i-a mustrat
Şi i-a numit nechibzuiţi,
Căci ei de har s-au depărtat
Şi-n legi, din nou s-au îngropat
Ca fraţii vechi, israeliţi.

Voi fraţi, Sabatul nostru sfânt
Sfârşitul legii, e ISUS.
De-aceea prin al Său Cuvânt
Veniţi să facem legământ
Cât încă harul nu s-a dus.

Penticostal sau russelist
Înseamnă ceva mai smerit,
Căci Apolo era baptist
Un foarte bun evanghelist
În sulul cărţii adâncit.

De-aceea până astăzi, ei
Au oratori minuţioşi,
Cu seminarii, oameni grei,
Vestind Cuvântul la atei
Ca să devină credincioşi.

Baptist înseamnă botezat
Aşa ca DOMNUL în Iordan,
Aşa ca famenul, salvat,
Când eşti major, când eşti bărbat,
Nu la o lună, la un an.

Formula nu e rea deloc,
Dar fraţilor, acestea sunt:
Botezu-n apă şi cu foc
Şi cel de sus cu DUHUL SFÂNT.

Căci Apolo şi el s-a dus
În casa unor fraţi smeriţi,
Să fie botezat de sus
Cu Duhul Sfânt de la ISUS
Ca cei dintâi Israeliţi.

Că nu-i de-ajuns, apologeat;
În prima treaptă, nu e rău
Să fii cu duhul înfocat
Să-i chemi pe oameni din păcat
Cu Biblia, la DUMNEZEU.

Dar frate botezat, creştin,
Cuvântul ne arată scris,
Paharul celor sfinţi e plin
Dar nu cu apă, nici cu vin,
Cu DUHUL SFÂNT, căci e promis!

Tu râzi de fraţii russelişti
Şi zici că Baal e zeul lor,
Dar vai, sărmanii "fot-baalişti"
De-ar şti ei câţi creştini baptişti
I-admiră la televizor.

Şi tu iubit penticostal
Ce-nclini spre frumuseţi lumeşti,
Şi tu eşti ucenic lui Baal
Când faci prin adunări scandal
Şi nu vrei să te pocăieşti.

Tu spui că eşti a lui HRISTOS
Dar faptele te dau de gol
Că eşti Haman şi mergi pe jos,
Deci nu e bine, nu-i frumos
S-amesteci apa cu alcool.

Penticostali sau botezaţi
Cu apă şi cu DUHUL SFÂNT,
Sunt credincioşii adunaţi
Ce se numesc surori şi fraţi
Bazaţi pe Noul Legământ.

Ei au şi daruri şi prooroci
Şi foarte renumiţi talenţi,
Dar au şi-nstrăinate voci
Acele stânci, acele roci
Revoltătorii dizidenţi.

Că nu-i pădure pe pământ
Să nu găseşti şi uscături,
Dar astăzi cam prea multe sunt
De-acestea în poporul sfânt
Ce nu-s permise de Scripturi.

Iubiţi creştini din neamul meu,
Români sau alte naţiuni,
Avem un singur DUMNEZEU!
De-aceea într-un sfânt credeu
Să ne unim în rugăciuni.

Să rupem piatra de hotar
Şi zidul care ne-a-ngrădit,
Să lepădăm tot ce-i murdar,
Să facem toţi un sfânt altar
În Duhul care ne-a sfinţit.

Să ne unim şi să cântăm
HRISTOS E DOMN, MÂNTUITOR!
Veniţi viaţa să-I predăm
Şi-n rătăciri să nu mai stăm
Să fim o turmă şi-un Păstor.

Să facă DUMNEZEU minuni
Şi vindecări ca în trecut,
La predică, la rugăciuni,
Ca primii credincioşi străbuni
Ce-n DUMNEZEU s-au încrezut.

HRISTOS ne-a pregătit un loc,
El iarăşi va veni pe nor
Cum scrie marele prooroc,
Să-i scape de eternul foc
Pe sfinţii Lui, biruitori.

Eşti pregătit? Ai DUHUL SFÂNT?
Ai tu candelă şi ulei?
Ai tu acel frumos veşmânt
Să poţi zbura de pe pământ
Cu cetele de porumbei?

Dacă eşti ca să zbori
Dă slavă Celui înviat!
Iar dacă nu, stăruitor
Te roagă, cere ajutor
Şi zi şi noapte, neîncetat.

HRISTOS cu sânge ne-a spălat,
De-aceea fraţilor iubiţi
Veniţi, căci preţul a fost dat,
Răscumpărarea de păcat
Să fim în ceruri fericiţi.

Citiţi mesajul lui ISUS
Din Luca, Marcu şi Matei,
Căci gura DOMNULUI a spus
Că drumul care duce sus
E POCĂINŢA fraţii mei.

AMIN