PORŢILE CETĂŢII SFINTE

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Spre porţile cetăţii sfinte
Veniţi o clipă să privim,
Cu dor ceresc, cu dor fierbinte,
Acele tainice cuvinte
Prin DUHUL SFÂNT să le citim.

Ca să pricepem tâlcuirea,
Priviţi cei doisprezece fii,
Ce-şi au din Israel menirea
Şi pentru toată omenirea
Ei sunt eterne mărturii.

Ei poartă nume onorate,
Citeşte dragul meu, atent
Pe porţi la veşnica cetate
Din diamante colorate
Şi-n vechi şi-n Noul Testament.

Şi îngeri, veşnici slujitori
Ce stau la porţile cetăţii,
Să ne arate tot ce-i scris
Pe zidul mare de iaspis,
Pe porţile eternităţii.

Pe-o poartă scrie: "FERICIT,
Pe alta, "LOCUINŢĂ"- Casă,
Pe alta, "LEVI" (Alipit),
Sau "ISAHAR" (Cel Răsplătit),
Sau "GAD", sau (Poarta norocoasă).

Pe alta scrie, "ASCULTARE",
Pe alta, "SĂ CÂNTĂM MEREU",
Pe alta "BEM" (încercare),
Sau "RUBEN" (Fiul cel mai mare),
Sau "LUPTELE LUI DUMNEZEU".

Şi "DAN", ce-nseamnă judecată,
Şi "IOSIF", ce-i adăugat,
Prin ei dumnezeiescul Tată
Pe porţi de slavă ne arată
Ce fel de fapte am lucrat.

Pe zidul mare de iaspis
Din aur şi din pietre rare,
Deasupra porţii este scris
Cuvântul care ne-a promis
În slavă liberă intrare.

Priviţi spre poarta lui IAŞER
Cum vin mulţimile să intre
La fericirile din cer,
Dar iată îngerul străjer
Cu sabia le stă-nainte.

"Voi oameni care aţi venit,
Nu-i pentru toţi în cer intrarea!
Pe poartă scrie "FERICIT"!
Deci numai dacă aţi primit
De la ISUS HRISTOS, iertarea"!

Aici doar cine a cântat:
"Sunt fericit, sunt fericit!
Hristos mi-a şters al meu păcat"!
Pe poarta sfântă a intrat
Ca om din lume mântuit.

Iar dacă nu, priviţi în jos
Pedeapsa care vă aşteaptă!
Departe de ISUS HRISTOS,
De locul fericit, frumos,
Căci judecata Lui e dreaptă.

Apoi la poarta alipirii
Un alt străjer la toţi le-a spus:
La cei veniţi din largul firii,
"Voi, oameni, taina mântuirii
E alipirea de ISUS!"

Căci via care e tăiată
Sau omul care-i despărţit
De dragostea adevărată,
Nu va ajunge niciodată
În veşnicie mântuit.

De-aceea fraţilor, unirea
E cel mai strălucit cuvânt.
Veniţi să ridicăm clădirea
Să facem astăzi alipirea
Cu DUMNEZEU prin DUHUL SFÂNT!

Căci iată mii de neamuri vin
Atraşi de-o mare strălucire,
Din văi de lacrimi şi de chin
Spre poarta sfântă de rubin
Pe care scrie: "RĂSPLĂTIRE".

Dar îngerul le-a arătat
Ce-i scris pe poarta adorată
"Aici doar cine a lucrat
Pentru ISUS cu-adevărat
Primeşte de la El răsplată"!

De-aceea fraţi, surori, veniţi!
Vă cheamă Duhul lui HRISTOS!
În vie să vă răspândiţi,
Căci răsplătire sus primiţi,
Răsplata celui credincios.

O, Doamne, ce slăvit! ce sfânt!
Pe-o poartă scrie: LOCUINŢĂ",
Voi fraţi voi clătinaţi de vânt,
Voi care astăzi pe pământ
Priviţi dincolo prin credinţă,

V-aţi construit voi casă sus?
Căci iată îngerul cuvântă:
"Nu poţi să intri cu ISUS
În slava unde El s-a dus,
De n-ai îmbrăcămintea sfântă"

De n-ai în veşnicie cort
Zidit pe dragostea fierbinte,
Zidit din fapte pe suport,
De n-ai, eşti om pierdut, eşti mort,
Eşti credincios doar în cuvinte.

Tu iei cuvântul "ZABULON"
Doar pentru casa pământească,
Să-ţi faci zidire din beton
Ca oamenii din Babilon
Lipsiţi de gloria cerească.

HRISTOS ne-a pregătit un loc
Departe de dureri, de chin,
Departe de eternul foc,
Căci GAD e pentru noi noroc,
Norocul de a fi creştin.

Nu L-ai văzut la poartă stând?
La poarta sufletului tău?
Cu glasul unui Miel strigând:
"Eu vin curând! Eu vin curând!
Să iau din lume ce-i al Meu!

Să-i iau pe oamenii smeriţi
Ce Mi-au răspuns când i-am chemat,
Să-i duc să fie fericiţi,
Cu ceata celor mântuiţi
În locul binecuvântat!"

De-aceea să luptăm mereu,
Căci iată poarta lui NEFTALI,
Sau "LUPTELE LUI DUMNEZEU",
Suntem chemaţi şi tu şi eu
Să dărâmăm în templu "baalii".

Aşa cum Pavel s-a luptat,
Ca fraţii noştri luptători,
Căci îngerul le-a arătat:
"Aici pe poartă au intrat
Doar fraţii sfinţi, biruitori."

Căci iată poarta-nfricoşată
Pe care îngerul de foc
L-acei nemântuiţi le-arată:
"Aicea scrie JUDECATĂ!
Deci sânteţi judecaţi pe loc!"

De-aceea să ne judecăm
Acum, căci mâine e târziu
Păcatul să îl dezbrăcăm,
În haina lui să nu mai stăm
În negru sau în cărămiziu.

HRISTOS cu sânge i-a albit,
Prin sânge le-a adus iertarea
La fraţii care s-au căit
Şi s-au predat şi s-au smerit,
Să-şi aibă liberă intrarea.

Apoi pe altă poartă mare
E scris un nume: "SIMION",
Iar tălmăcit e, ASCULTARE.
De-aceea neamuri şi popoare
ISUS vă cheamă în Sion!

Vă cheamă ca să-l ascultaţi
Ca Avraam în taina serii,
Din lume să vă strămutaţi,
Să deveniţi de astăzi fraţi
Întrând pe poarta ascultării.

Să fie numărul deplin,
Chemarea sună neîncetat:
"N-ai vrea să fii şi tu creştin?
Un fiu al Tatălui Divin
Să fii şi tu adăugat?

În veşnicii să poţi intra
Pe poarta care e: "ADAOS",
Şi tu şi toată casa ta,
De-aceea vino, nu mai sta,
Să mergi cu DOMNUL spre Emaus!

Căci uite poarta îndurării
Pe care-i scris: "BENIAMIN"
Sau tălmăcit: "Fiul Durerii",
Născut în valea depărtării
În suferinţă grea şi chin.

Voi fii ai suferinţei grele,
Voi prigoniţi pentru HRISTOS,.
Voi ce-aţi răbdat atâtea rele,
Al vostru-i cerul plin de stele,
Al vostru-i raiul luminos.

Şi IUDA, ce cuvânt bogat!
În cer pe-a patra poartă scrie:
"LĂUDAŢI PE DOMNUL NEÎNCETAT!"
Căci numai cine a cântat
Va fi primit în veşnicie.

De-aceea fraţi, surori, cântaţi!
Să sune până-n cer cântarea!
Cu glasul vostru răsunaţi!
Ca îngerii să tresăltaţi,
Căci DUMNEZEU e îndurarea.

Căci uite dincolo de nor
Ce oaste minunată, sfântă!
Ce oameni mulţi, ce mult popor!
Cu ALELUIA toţi în cor,
Ei plini de bucurie cântă.

Şi poarta de la răsărit
Pe care scrie: "VEDEŢI FIU?"
Pe FIUL care a venit
În lume, şi ne-a mântuit
Din moarte, din etern pustiu.

Pe FIUL L-am văzut flămând,
Sau L-am văzut în temniţi pus,
Sau lângă poarta noastră stând,
Sau în spitale greu gemând,
Dar n-am ştiut că e ISUS.

Noi L-am văzut, dar L-am lăsat
Să-i deie alţii ajutor,
Să-i deie pâine de mâncat
Şi haine pentru îmbrăcat,
Să-L ducă ei în casa lor.

Să-L ducă cei cu mulţi copii
Căci noi avem pe jos covor,
Şi haine ce s-ar murdări,
Noi nu putem străini primi
În cameră, în dormitor.

Noi nu avem de risipit
Veşminte, pâine sau cămin,
Noi pentru ele am muncit,
Să-şi facă cine e lipsit,
Să-i fie buzunarul plin.

E-adevărat, dar ce te faci
Când vezi cu ochii tăi nătângi
Copii orfani, copii săraci,
Iar tu rămâi cu grâu-n saci
Căci numai pentru tine strângi.

Pe poartă n-ai să poţi intra
Chiar dacă te numeşti creştin,
Pe DUMNEZEU nu poţi să-L minţi,
Căci iată îngerii cei sfinţi
Te vor numi vrăjmaş străin.

Căci ai trăit doar pentru "eu"
Măcar că DOMNUL te-a chemat
Să lupţi şi tu, să lupţi mereu
În Luptele lui DUMNEZEU,
Să fii creştin adevărat.

Să-ţi faci de DOMNUL alipirea,
Să-ţi faci în slavă locuinţă,
Să cauţi să afli fericirea,
Răsplata care-o dă iubirea,
La luptătorii prin credinţă.

Să mergi pe calea ascultării,
Pe drumul care-n slavă duce,
Cu toate hainele răbdării,
Aşa ca Fiul îndurării
Care-a murit răbdând pe cruce.

Căci grâul cel ales se cerne,
Iar pleava este dusă-n vânt,
Priveşte porţile eterne
Şi norul care se proşterne,
Poporul cel ales şi sfânt.

Ei s-au supus şi-n ascultare
Au mers pe urma lui HRISTOS,
Fiinţele cutezătoare
Spre porţile strălucitoare
Ei au privit de-aici în jos.

Ei s-au luptat păzind credinţa,
Iar dragostea le-a fost tezaur,
Slujind cu toată umilinţa,
Având în inimă dorinţa
Să vadă străzile de aur.

Să vadă slava frumuseţii,
Pe TATĂL şi pe FIUL SĂU,
Pe DUHUL SFÂNT, pe DUHUL vieţii,
Şi toată gloria cetăţii
În dragostea lui DUMNEZEU.

Să vadă şi să moştenească
Ce Tatăl a făgăduit,
Împărăţia Lui cerească,
Pentru fiinţa omenească
În veci de veci fără sfârşit.

Când porţile eterne, sfinte,
Din ordinul Lui DUMNEZEU
Se vor deschide ca să intre
Poporul credincios, fierbinte,
N-ai vrea şi tu, iubitul meu?

De-aceea vino să citim,
Ce-i scris pe porţile divine!
Şi să-ncercăm să împlinim,
De astăzi să ne pocăim
Căci MARANATA! DOMNUL VINE!

AMIN