FAMENII

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

În săli de glorie şi vis,
În anticile vechi seraiuri,
Erau serbări de nedescris
Împărăteştile alaiuri.

Erau acolo cântăreţi
Şi dansatori şi balerine
Şi invitaţii cei de preţ
Mulţimi de regi şi de regine.

Paharnici specialişti în vin
Şi bucătari cu miei pe tavă,
În fine, tot palatul plin
De multă glorie şi slavă.

În loja cea dintâi stăteau
Prinţese apoi ţiitoare
Iar famenii, un fel de slugi
Păzeau aceste domnişoare.

Aproape peste tot şi toţi
Aceşti bărbaţi puneau probleme,
Căci trebuiau aleşi special
Îngrijitorii de hareme.

Să fie mai întâi frumoşi,
Cu elegante maniere;
Să fie fără de cusur,
Cum legea din serai o cere.

Să fie sănătoşi atleţi
Să fie folosiţi în toate.
Să fie pregătiţi special
De specialiştii din palate.

Să treacă toţi prin faţa lor
Şi-n faţa doctorilor vremii
Să fie operaţi pe rând
Acei feciori frumoşi, haremii.

Iar după ce i-a altoit
Să poarte diferite straie,
Ca bucătari sau păzitori
La fetele de prin seraie.

Ca sfetnici dregători înalţi
Însoţitorii de regine,
Dar pentru toate ei plăteau
Cu lepădările de sine.

Căci preţul care l-au depus
Era un preţ de umilire,
Căci ei au renunţat pe veci
La sentimentul de iubire.

Aveau de toate în serai,
Dar dragostea a fost vândută;
Când s-au înscris la seminar
Condiţia le-a fost cerută.

"Noi cerem ca să renunţaţi
La forţa care înmulţeşte,
Iar dacă vreţi şi acceptaţi
Seraiul nostru vă primeşte.

Veţi fi ca şi ceilalţi bărbaţi
Ba şi mai mult la-nfăţişare;
Căci noi vă dăm cât veţi dori
Şi băutură şi mâncare.

Dar trebuie să fiţi supuşi
Să nu se mânie sultanii
Căci ei, precum vedeţi aici,
Peste serai, sunt suveranii.

Doar ei au dreptul peste tot
Sa umble în destrăbălare,
Iar voi aicea veţi avea
Îmbrăcăminte şi mâncare.

Seraiul nostru este plin
De cântece şi alte scheme;
De aceea voi să ascultaţi,
Să nu avem cu voi probleme.

Veţi şti ce n-aţi ştiut nicicând
Căci noi vă dăm învăţători,
Dureri nu veţi simţi deloc
Când veţi ajunge la maseori.

Căci ei vă operează fin
Au operat atâţia inşi,
De-aceea noi vă îndemnăm
Curaj, să nu vă daţi învinşi."

Şi iată-i clasă după clasă
Sărmanii fameni absolvenţi
Cu faţa blândă, luminoasă,
În slujba ţării sunt prezenţi.

Şi iată-i peste tot în frunte,
Şi peste tot s-au răspândit,
Ca sfetnici, ca satrapi de seamă
Căci lectorii i-au pregătit.

Când îi auzi cum ţin discursuri
Rămâi puţin pe gânduri dus;
Dar ce folos că n-au puterea
Ce naşte oamenii de sus.

Ei strigă, însă nu se teme
Sultanul, căci i-a aranjat
Căci lepădarea de putere
A fost examenul de stat.

Un specialist în ateisme
I-a scuturat pe-aceşti eroi:
"Dragi tineri, veţi primi diploma
Dar nu vă-ndepărtaţi de noi

Să nu mai răspândiţi puterea
Ce naşte mii şi zeci de mii
Vă poruncim de la pupitre
Să spuneţi şi filosofii.

Şi chiar să spuneţi adevărul.
Când focul s-a aprins mai jos
Să-l stingeţi, să strigaţi să tacă
Răscumpăraţii lui Hristos".

Şi bieţii famenii jugaştri
Frumoşi ca plopul fără soţ
Au terminat înalta şcoală
Să fie slujitori -preoţi.

Ca şi în vechile seraiuri
Condiţia întâi, să ştii
Tu nu ai drepturi prin putere
Prin Duhul Sfânt să naşti copii.

Tu trebuie să-ţi vinzi acceptul
De vrei mai sus pe-acest pământ
Că sus de tot e raritate
Să fii şi plin cu Duhul Sfânt.

Hristos s-a dezbrăcat de Sine
Iar Pavel a numit gunoi
Filozofiile străine,
Căci Dumnezeu este cu noi.

Biserica de altădată,
Biserica de pe pământ,
S-a înmulţit cu ajutorul
Puterii de la Duhul Sfânt.

Ştiau sultanii cum să-i prindă
Pe bieţii tineri oropsiţi;
La fel stăpânitorul lumii
Se târguie cu cei smeriţi.

El le oferă multe bunuri
Şi tot ce vrei le-ar da în dar,
Dar pentru toate să le smulgă
Puterea ce revarsă har.

Puterea care germinează
Îl arde ca un foc aprins,
De-aceea el cu toată forţa
Ar vrea să fie focul stins.

Pe slujitorii Celui Veşnic
Să-i facă famenii imuni,
Roboţi de fier cu simţul rece,
Lipsiţi de semne şi minuni.

Un fel de strune care cântă,
Chimvale care zăngănesc
Lipsiţi de dragostea divină
A Dumnezeului ceresc.

Să stea pe locurile înalte
Ca slujitori imunizaţi,
Să fie famenii de seamă
În conştiinţă operaţi.

Aprinşi de-o mare gelozie
Pe fraţii care-s sănătoşi,
Spunând: "Cu noi e adevărul,
Iar voi profeţii mincinoşi".

Aşa i-au învăţat fakirii,
Maseorii lor preparatori,
Cu ordine de la sultan
Pentru aceşti supuşi feciori.

Mai bine să mănânci verdeţuri
Decât friptură pe grătar,
Căci omul care se smereşte
Va fi împodobit cu har.

Mai bine mic în adunare
Dar plin de râvnă şi de zel,
Decât un famen de renume
Dar fără Duhul Sfânt în el.

Decât să păstoreşti crăiese
Cu capul gol, cu părul sur,
Mai bine tăietor de lemne
Să stai departe prin păduri.

Să fim precum e scris în toate
Să fim cu Dumnezeu oricând,
Să binecuvântăm puterea
Căci Domnul vine în curând.

Să spunem sfinţilor din ţară
Să fie pregătiţi de zbor
Să ceară Duhul Sfânt, puterea
Cum au cerut-o fraţii lor.

Să lupte pentru titlul veşnic
Păzind credinţa neîncetat.
Iubirea şi nădejdea vie
Şi cugetul neîntinat.

Ca Domnul să-şi mărească slava
În tot ce facem pe pământ.
La rugăciunea lor să umple
Biserica cu Duhul Sfânt.

Să vindece pe cei ce strigă
Puterea de la Dumnezeu.
Să cadă lanţurile toate
Şi lacătele celui rău.

Să-şi vină famenii în fire
Să rupă tot ce-au iscălit.
Să fie vindecaţi de Domnul
În caracterul otrăvit.

Să spunem adevărul veşnic
La oameni fără şovăiri.
Să nu ne înspăimânte crucea
Chiar dac-ar fi să fim martiri.

Să fie inspirat cuvântul
De la amvon să proorocim
Să dăm hârtia la o parte
Prin Duh Cuvântul să-l vestim.

Ridică-ne imunitatea
Şi dă-ne clocotul ceresc.
Să clocotească adunarea
La glasul celor ce vestesc.

Să cadă solzii îndoielii
Ce ochii ne-au acoperit.
Căci Tu eşti Dumnezeul nostru
În veci de veci să fii slăvit.

AMIN