**Poezia Credinței**

În taina veacurilor, când se scria începutul,
În ceruri s-au deschis porțile, s-a născut Cuvântul,
Într-o lumină sfântă, ce strălucește neîntrerupt,
A înflorit promisiunea, în Hristos s-a întrupat.

A fost o dată în Eden, într-un loc fără de pereche,
Unde omul trăia în pace, iar dorințele erau lege,
Dar ispitirea a venit, și-a aruncat umbra lungă,
Pe drumul credinței, s-a stins dintr-o dată.

Însă Dumnezeu nu ne-a lăsat în mâinile sortii,
Ci a pregătit o cale, printre profeții și minunile sale,
A trimis pe Moise, cu tablele legii în mâini,
Să îndrume poporul, prin deșert și peste vremuri.

În vârful muntelui Sinai, a strălucit lumina sfântă,
Legea a fost scrisă de degetul divin, cuvinte sfinte și adânci,
Pentru ca poporul să aibă călăuză și să nu rătăcească,
Să trăiască în dreptate, și în Dumnezeu să nu slăbească.

A venit vremea judecătorilor, când călăuze erau bărbați și femei,
Cei ce au condus cu dreptate, cu Dumnezeu alături, în vremuri grele,
Dar poporul dorea un rege, ca toate neamurile din jur,
Așa că Samuel a uns pe Saul, să conducă fără de dor.

Însă nici Saul nu a fost fără greșeală,
Și Dumnezeu a găsit pe David, cu inima curată,
Un păstor din Betleem, care a fost uns rege,
Pentru a păstori Israelul, cu credință și putere.

A venit vremea prorocilor, Isaia și Ieremia,
Care au vestit venirea unui Mântuitor, o veste minunată,
Căci în mijlocul durerii și al păcatului,
Un Răscumpărător va veni, aducând salvare și lumină.

Apoi, în tăcerea cerului, s-a auzit un glas,
În Betleem s-a născut Hristos, Împăratul cel mai Preaslav,
O stea a strălucit în noapte, călăuzind înțelepții,
Să aducă daruri de aur, smirnă și tămâie, pentru Cel Sfânt.

Într-o iesle umilă, în fața păstorilor, a venit Mesia,
Împăratul cerurilor, în trup omenesc, a fost adus,
A trăit printre oameni, a învățat și a vindecat,
A adus vestea cea bună, și-a răscumpărat lumea, s-a jertfit.

Pe crucea de la Golgota, unde sângele Său a fost vărsat,
A plătit prețul păcatelor, mântuirea a fost adusă,
A înviat în a treia zi, triumfând asupra morții,
A deschis porțile cerului, aducând viața veșnică, a spus.

Duhul Sfânt a fost trimis, pentru a întări credința,
Pentru a călăuzi poporul, prin fiecare suferință,
A inspirat scrierea Noului Testament, cuvântul divin,
Care ne învață să iubim, să iertăm, și să trăim în lumină.

Epistolele apostolilor, Pavel, Petru și Ioan,
Ne învață cum să trăim, cum să fim uniți în Hristos,
Să ne iubim unii pe alții, să fim răbdători și plini de har,
Să ne întărim în credință, și să fim martori deopotrivă.

Găsim în Biblie povestea întregii creații,
De la Geneza la Apocalipsă, revelația și mântuirea,
În fiecare pagină scrisă, vedem planul divin,
Cum Dumnezeu ne iubește, și ne oferă un viitor senin.

Fiecare verset este o rază de lumină în întuneric,
O promisiune de mântuire, o speranță în vremuri de frică,
Ne aduce aminte că, în orice încercare,
Dumnezeu este cu noi, în fiecare pas al călătoriei noastre.

Prin rugăciune și credință, ne apropiem de Tatăl,
În fiecare zi și noapte, să-I aducem mulțumire,
Să-L lăudăm pentru dragostea nemărginită,
Pentru mântuirea adusă, și pentru harul dăruit.

Între vechile profeții și noile revelații,
Găsim legătura divină, între cer și pământ,
Într-o credință neclintită, într-o speranță vie,
Într-o iubire eternă, ce ne leagă de Dumnezeu în vecii.

Așa că, în fiecare zi, să ne amintim de jertfa Sa,
De iubirea nemărginită, de îndurarea divină,
Să trăim în lumina Cuvântului, să fim sarea pământului,
Să aducem vestea bună, și să fim lumina lumii, cu credință și dragoste.

Și în timp ce așteptăm Împărăția cerurilor,
Să ne întărim în credință, să trăim cu bucurie,
Să fim martori ai adevărului, să aducem speranță,
Să trăim în armonie, și să fim o binecuvântare pe acest pământ.