Și vine iarăși toamna miroase a călimară
Copii vor scrie iarăși visarea-n alfabete
Și tot mai e speranță ca pacea să răsară
Peste învrăjbirea lumii și ura ei
cu sete
Și vine toamna iarăși cu prunci ce merg la școală,
Cu portative albe ce-așteaptă a fi scrise
Ar fi pustie lumea și viața tot mai goală
Fără a lor ghiozdane cu noi nădejdi și vise
Și vine iarăși toamna să acopere cu frunză
A noastre grele arșiți, cu picuri de răcoare
Încă mai e nădejde că vor țâșni izvoare
Din șipotul cel veșnic spre lumea muritoare
În unduirea frunzei ce-și caută loc pe glie
Vezi viața ta firavă ce-așa ușor se duce
Și- n umeda privire porți vis de împărăție
Cu Cel ce pentru tine a suferit pe cruce
E cenușie toamna ce vine peste lume
De încrâncenarea-i sumbră și lupta ei nătângă
Doar cei sărmani aicea nu pregetă să plângă
Cer peste ei străluce și- așteaptă să -i adune

Ghiță Stoian ✍️
4.09. 2024