Crin iubit ce suferi multa
spinilor rănire,
ca să poți păstra curată
alba ta sfințire
rabdă totul, dar păstrează-ți
alba ta sfințire.

Duhurile fărdelegii
toate se frământă
să-ntineze cu-a lor gânduri
fața ta cea sfântă,
dar tu tine-ți în lumină
fața ta cea sfântă.

Desfrânatul duh al lumii
caută să te-nvingă
valul alb să ți-l destrame
candela să-ți stingă,
dar tu luptă să nu poată
candela să-ți stingă.

Mii de mâini întunecate
împrejur s-adună
să răpească și să rupă
scumpa ta cunună,
dar tu luptă să nu-ți rupă
scumpa ta cunună.

Doar puțin...și-o să sfârșească
toate-ntr-o clipită,
Sfântul Mire-o să-ți arate
Fața Lui slăvită
și-atunci toate-o să le șteargă
Fața Lui slăvită.

Iar apoi, vecia-ntreagă
îți va fi răsplata
c-ai răbdat, păstrând în toate
dragostea-I curată
pentru El păstrându-ți fața
dragostei curată.