Iubirea Vieții Tu-mi rămâi,
Suflarea-mi când se curmă...
Tu ești Minunea mea dintâi
Și Visul meu din urmă...

Tu-mi ești Luceafăr nesecat,
Când noaptea mă afundă...
Și Adevăr Adevărat
Mi-a Ta Luminii undă...


Iubirea Vieții Tu-mi rămâi,
Și omul drag când pleacă...
Tu-mi stai și atunci la căpătâi
Și Fruntea-Ți mi se-apleacă...

Fântâni de dor, fără de fund,
Ți-s Ochii - nestemate...
Și-n ei m-afund, m-afund, m-afund...
Departe, mai departe...


Iubirea Vieții Tu-mi rămâi,
Nespusa mea Comoară...
Cu-a Ta mireasmă mă mângâi,
Sublimă Floare rară...

Tu, Crin suav și nepătat...
Tu, Lacrimă din Soare...
Tu m-ai pătruns... Și n-am uitat -
Și cum să uit eu oare... ?

Când mai degrabă aș uita
De pulberea de mine...
Căci fără Tine ce-aș conta... ?
Dar sunt ce sunt în Tine... !


O, Sensul Vieții Tu-mi rămâi
Și-a mea Iubire Sfântă,
ISUS, Minunea mea dintâi...
Și inima îmi cântă... !

Amin.