Critica fariseilor și răspunsul lui Isus – Harul nu este limitat de merite umane se referă la modul în care fariseii, o grupare religioasă influentă din vremea lui Isus, adesea criticau comportamentul Său și modul în care îi învăța pe oameni despre relația cu Dumnezeu. Fariseii erau cunoscuți pentru legalismul lor, punând un accent mare pe respectarea strictă a legii mozaice și a tradițiilor lor, considerând că meritele umane și faptele bune erau esențiale pentru a fi în favoarea lui Dumnezeu.

Isus, în schimb, le-a răspuns deseori fariseilor arătând că harul lui Dumnezeu – adică mila și dragostea necondiționată a lui Dumnezeu – nu este limitat de meritele sau faptele oamenilor. Isus sublinia că mântuirea și relația cu Dumnezeu nu se bazează exclusiv pe respectarea legii, ci pe credință, pocăință și harul divin. El a arătat că Dumnezeu oferă har și iertare tuturor, indiferent de poziția socială, morală sau religioasă, dacă aceștia se întorc la El cu o inimă sinceră.

Această afirmație subliniază diferența dintre viziunea fariseilor, care considerau că oamenii își câștigă dreptul de a fi plăcuți înaintea lui Dumnezeu prin faptele lor, și învățătura lui Isus, care arăta că harul lui Dumnezeu este un dar gratuit, oferit tuturor celor care cred, indiferent de meritele lor personale.

Chemarea lui Matei de către Isus nu este doar o simplă alegere a unui ucenic, ci este o invitație la o transformare profundă, care începe din inimă și ajunge să cuprindă întreaga viață. Aceasta este o chemare la o mărturisire publică a credinței, la transformare interioară profundă și, în final, la o adevărată libertate spirituală.

Unul dintre elementele esențiale în chemarea lui Matei este caracterul public al acestei chemări. Isus nu l-a chemat pe Matei în ascuns, ci în văzul tuturor, chiar în timpul exercitării meseriei sale de vameș. Aceasta este o chemare la mărturisire publică a unei schimbări radicale. În fața societății care îl cunoștea drept un vameș corupt, Matei a fost chemat să-și abandoneze viața veche și să-L urmeze pe Hristos.

Acest aspect subliniază importanța asumării publice a credinței. Chemarea lui Dumnezeu nu este doar o schimbare interioară, ascunsă, ci și una care trebuie mărturisită lumii. Așa cum Matei a lăsat public viața sa veche, la fel suntem și noi chemați să ne asumăm identitatea noastră de creștini și să arătăm această schimbare printr-o mărturisire clară a credinței.

Aceasta este o lecție pentru fiecare dintre noi: credința autentică necesită curajul mărturisirii. Nu putem trăi o viață creștină în ascuns; chemarea lui Dumnezeu ne cere să fim lumină în lume, să fim mărturisitori vii ai harului pe care l-am primit.

Chemarea lui Matei nu s-a limitat la o schimbare exterioară. El nu doar că a părăsit meseria de vameș, dar a trecut printr-o transformare interioară profundă. Această transformare este esențială în orice chemare divină. Dumnezeu nu ne cheamă doar să schimbăm obiceiuri sau profesii, ci ne cheamă la o schimbare a inimii, o trecere de la păcat la sfințenie.

Această transformare interioară a lui Matei este un exemplu clar de pocăință autentică. Pocăința nu înseamnă doar regretul pentru păcatele comise, ci și o schimbare profundă a vieții, o reorientare a întregii noastre ființe către Dumnezeu. Matei, odată ce a fost chemat, a început o viață nouă, dedicată nu doar uceniciei, ci și scrierii Evangheliei care poartă numele său, devenind astfel un instrument prin care Dumnezeu a vorbit generațiilor viitoare.

Aceasta ne arată că orice chemare autentică la credință necesită o transformare a inimii. Dumnezeu dorește să ne schimbe din interior, să ne curețe de păcat și să ne facă vase de onoare, capabile să reflecte lumina și sfințenia Sa.

În chemarea lui Matei putem vedea și o lecție puternică despre libertate. Înainte de a fi chemat de Isus, Matei era prizonier al propriilor dorințe lumești: banii, corupția, statutul social. Chiar dacă, din punct de vedere material, Matei părea un om de succes, din punct de vedere spiritual era înrobitor captiv al păcatului și al poftelor sale. Chemarea lui Isus a fost o chemare la eliberare din lanțurile care îl țineau legat de o viață de păcat.

Aceasta este una dintre lecțiile fundamentale ale creștinismului: libertatea autentică nu vine din bogății sau succes material, ci din eliberarea de păcat prin credință în Hristos. Matei a descoperit, prin urmarea lui Hristos, adevărata libertate – libertatea de a trăi o viață nouă, dedicată complet lui Dumnezeu.

Chemarea la libertate pe care o vedem în viața lui Matei este valabilă și pentru noi astăzi. Suntem chemați să ne eliberăm de tot ceea ce ne ține legați de lume – fie că este vorba de păcate, de frici sau de ambiții personale – și să trăim în libertatea pe care ne-o oferă Hristos. Aceasta este o libertate care nu se bazează pe circumstanțe externe, ci pe o transformare interioară profundă.

După ce L-a urmat pe Isus, viața lui Matei a devenit nu doar una de ucenicie, ci și de slujire activă. Matei nu a fost chemat doar pentru a-și salva propria viață, ci pentru a deveni un mesager al Evangheliei, unul dintre cei care au dus vestea bună până la marginile pământului.

Aceasta ne învață că chemarea lui Dumnezeu nu este niciodată egoistă sau limitată la o viață personală de credință. Fiecare credincios este chemat să participe la misiunea globală a împărăției lui Dumnezeu, să aducă vestea mântuirii altora. Matei, prin scrierea Evangheliei care îi poartă numele, a devenit un martor al lui Hristos pentru generații întregi. El a transformat chemarea sa personală într-o misiune globală.

Aceasta este chemarea fiecărui creștin: să nu păstrăm harul primit doar pentru noi, ci să-l împărtășim cu ceilalți, să devenim martori activi ai lui Hristos și să răspândim mesajul Evangheliei prin toate mijloacele de care dispunem.

Un alt aspect important al chemării lui Matei este credința simplă și autentică cu care acesta a răspuns. Matei nu a cerut explicații, nu a pus întrebări și nu a căutat justificări. El a răspuns cu o credință simplă, ridicându-se și urmându-L pe Isus fără ezitare.

Aceasta este o lecție puternică despre credința autentică. Credința nu trebuie să fie complicată sau condiționată de înțelegerea deplină a planului lui Dumnezeu. Credința autentică este acea disponibilitate de a răspunde chemării lui Dumnezeu cu inima deschisă, fără a căuta garanții sau explicații. Matei ne arată că o credință simplă, dar autentică, este suficientă pentru a transforma complet o viață.

Chemarea vameșului Matei este o poveste despre transformare profundă, eliberare de păcat și o chemare la mărturisire și slujire. Este o chemare la a lăsa în urmă tot ceea ce ne ține legați de o viață veche și păcătoasă, pentru a începe o viață nouă în Hristos, o viață de libertate spirituală și de implicare activă în misiunea împărăției lui Dumnezeu.

Aceasta este chemarea fiecăruia dintre noi: să acceptăm harul lui Dumnezeu, să ne transformăm inimile, să ne asumăm public credința și să devenim parte activă în răspândirea Evangheliei. Așa cum Matei a răspuns fără ezitare, suntem și noi chemați să răspundem chemării lui Hristos cu aceeași credință simplă, dar profundă, care ne poate schimba viața pentru totdeauna.

Chemarea lui Matei de către Isus aduce în prim-plan un mesaj profund despre responsabilitatea spirituală, sacrificiul personal și încrederea totală în Dumnezeu. Prin această chemare, Isus ne arată cum viața unui om poate fi transformată atunci când acesta alege să își lase în urmă trecutul și să răspundă cu credință și curaj. Aceasta este o poveste care depășește barierele timpului și ne vorbește direct despre cum putem trăi o viață plină de sens și scop divin.

Matei era vameș, o meserie asociată adesea cu corupția și exploatarea. Însă, chemându-l pe Matei, Isus îi oferă un nou drum, unul plin de responsabilitate și de slujire. A fi chemat de Dumnezeu înseamnă a-ți asuma o responsabilitate personală profundă. Matei nu a fost chemat doar să renunțe la vechile obiceiuri, ci să îmbrățișeze o misiune cu totul nouă: aceea de a deveni unul dintre cei doisprezece apostoli, martori direcți ai învățăturilor și lucrării lui Hristos.

Această chemare la responsabilitate ne provoacă să ne gândim la modul în care răspundem la chemarea divină în propriile noastre vieți. Suntem dispuși să ne asumăm rolul pe care Dumnezeu ni-l încredințează? Suntem pregătiți să ne dedicăm viețile slujirii Lui, așa cum a făcut Matei? Răspunsul la chemarea lui Dumnezeu implică nu doar o schimbare interioară, ci și o asumare a responsabilităților ce vin odată cu acest nou drum al uceniciei.

Un aspect esențial al chemării lui Matei este sacrificiul personal pe care acesta a fost dispus să-l facă. Meseria de vameș, deși era disprețuită de evrei, era una bine plătită și aducea siguranță financiară. Când Matei a ales să-L urmeze pe Isus, el a renunțat la tot – la bogății, confort și poziție socială – pentru a urma un drum incert, bazat doar pe credință.

Acest sacrificiu personal este central în viața oricărui creștin. Chemarea lui Dumnezeu ne provoacă adesea să renunțăm la lucrurile care ne aduc siguranță în lume și să ne bazăm complet pe El. Sacrificiul lui Matei ne învață că, atunci când suntem chemați să-L urmăm pe Hristos, trebuie să fim dispuși să renunțăm la tot ce ne leagă de lumea aceasta, având încredere că Dumnezeu ne va oferi mult mai mult decât ceea ce am lăsat în urmă.

Matei nu știa ce îl așteaptă atunci când L-a urmat pe Isus. Totuși, el a avut încredere totală în chemarea divină, fără să ceară garanții sau explicații. Această încredere în necunoscut este esențială în viața de credință. În momentele în care Dumnezeu ne cheamă să facem pași în necunoscut, asemenea lui Matei, suntem chemați să răspundem cu aceeași încredere și să ne bazăm complet pe voia Lui.

Viața lui Matei ne învață că încrederea în Dumnezeu este cheia succesului spiritual. Chiar și atunci când nu înțelegem pe deplin planurile Lui sau când viitorul pare incert, Dumnezeu ne cheamă să mergem înainte prin credință. El nu ne promite o călătorie ușoară, dar ne asigură că va fi cu noi la fiecare pas, ghidându-ne și protejându-ne.

Prin chemarea sa, Matei nu doar că a fost transformat personal, dar a devenit și un instrument de transformare pentru alții. El a fost chemat nu doar să primească, ci și să împărtășească, să devină un canal prin care Evanghelia să fie vestită. Asemenea lui Matei, fiecare creștin este chemat să devină un ucenic al lui Hristos, nu doar pentru propria mântuire, ci și pentru a aduce mântuirea și vestea bună altora.

Aceasta este o lecție profundă despre rolul nostru în planul lui Dumnezeu. Chemarea nu este niciodată limitată doar la propria noastră transformare, ci ne îndeamnă să ieșim în lume și să ne implicăm activ în viața celorlalți, ajutându-i să-L descopere pe Dumnezeu și să-și schimbe viețile. Matei, prin scrierea Evangheliei care îi poartă numele, a devenit un astfel de martor al harului și iubirii divine.

Un alt aspect important al chemării lui Matei este iertarea pe care Isus i-o oferă implicit prin chemarea Sa. Fără să-i reproșeze nimic despre trecutul său, Isus îi oferă lui Matei șansa unui nou început. Aceasta reflectă caracterul lui Dumnezeu, care oferă iertare tuturor celor care se întorc la El cu o inimă deschisă.

Harul lui Dumnezeu este fără limite, iar chemarea lui Matei este o dovadă a acestui lucru. Dumnezeu nu ne cere să fim perfecți pentru a ne chema în slujirea Sa. El ne cheamă așa cum suntem, cu toate imperfecțiunile noastre, oferindu-ne iertare și șansa de a începe o viață nouă în Hristos. Această iertare, care vine odată cu chemarea, este oferită fiecăruia dintre noi, indiferent de trecutul nostru sau de greșelile noastre.

După chemarea sa, Matei organizează un ospăț în casa sa, la care participă Isus, ucenicii și alți vameși și păcătoși. Acest gest arată deschiderea lui Matei față de ceilalți și dorința de a împărtăși bucuria întâlnirii sale cu Hristos. Ospitalitatea este un simbol al comuniunii și al includerii tuturor în împărăția lui Dumnezeu.

Prin acest ospăț, Matei demonstrează că adevărata comuniune creștină înseamnă deschidere față de ceilalți, indiferent de trecutul sau statutul lor. Isus, prin participarea la acest ospăț, subliniază că împărăția Sa este deschisă tuturor, iar mântuirea nu este rezervată doar celor care sunt considerați drepți, ci și celor care sunt dispuși să se pocăiască și să-și schimbe viața.

Chemarea lui Matei ne oferă o imagine completă a ceea ce înseamnă să răspundem chemării lui Dumnezeu. Este o chemare la responsabilitate spirituală, la sacrificiu personal, la încredere totală în voia lui Dumnezeu și la slujire activă. Matei a devenit nu doar un martor al lui Hristos, ci și un exemplu viu al felului în care harul divin poate transforma complet o viață.

Prin exemplul său, suntem și noi provocați să ne evaluăm răspunsul la chemarea lui Dumnezeu: suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea chemării? Suntem gata să sacrificăm ceea ce ne leagă de lume și să ne punem toată încrederea în Dumnezeu? Dacă răspundem la aceste întrebări cu credință, asemenea lui Matei

Chemarea lui Matei, care este descrisă într-un mod atât de concis în Evanghelie, ascunde lecții profunde pentru fiecare creștin. Aceasta nu este doar o chemare la ucenicie, ci este și o invitație la pocăință continuă, la a fi un exemplu pentru ceilalți și la colaborare activă în lucrarea lui Dumnezeu. Prin această chemare, Matei devine un model pentru toți cei care doresc să răspundă chemării divine și să trăiască o viață dedicată slujirii lui Hristos.

Chemarea lui Matei ne arată că pocăința nu este doar un moment unic de schimbare, ci o stare continuă a inimii. În momentul în care Matei a fost chemat de Isus, el a răspuns imediat și a lăsat în urmă vechea sa viață de vameș. Însă acest răspuns nu a fost sfârșitul procesului său de transformare, ci doar începutul unei călătorii spirituale care implică pocăință și îmbunătățire continuă.

Aceasta este o lecție esențială pentru fiecare dintre noi: pocăința nu este un act izolat, ci o atitudine constantă de reînnoire a inimii și a minții. Prin chemarea lui Hristos, suntem provocați să ne analizăm constant viața și să căutăm să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu. Această căutare continuă a pocăinței ne ajută să rămânem umili și conștienți de harul pe care l-am primit.

Un alt aspect profund al chemării lui Matei este puterea exemplului personal. Prin răspunsul său imediat la chemarea lui Isus, Matei a devenit un model de ascultare și credință pentru ceilalți. El nu a ezitat să lase totul în urmă pentru a-L urma pe Hristos, arătând că viața creștină autentică începe cu un act de abandon total al lucrurilor lumești și o dedicare necondiționată față de Dumnezeu.

Exemplul lui Matei ne învață că faptele noastre vorbesc mai puternic decât cuvintele. Prin acțiunile sale, Matei a demonstrat că adevărata credință implică sacrificiu și curaj. Chemarea la ucenicie nu este o chemare pasivă, ci una activă, care cere schimbare și implicare totală. Astfel, fiecare creștin este chemat să fie un exemplu viu pentru cei din jur, arătând prin viața sa puterea transformatoare a harului divin.

Prin chemarea lui Matei, vedem și importanța colaborării în lucrarea lui Dumnezeu. Matei nu a fost chemat doar să fie un ucenic tăcut, ci a fost chemat să joace un rol activ în răspândirea Evangheliei. El a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli și, prin scrierea Evangheliei care îi poartă numele, a contribuit la răspândirea mesajului lui Hristos către toate colțurile lumii.

Aceasta ne arată că chemarea lui Dumnezeu vine întotdeauna cu o misiune. Fiecare dintre noi are un rol unic de jucat în planul Său divin. Matei, dintr-un vameș disprețuit, a devenit un scriitor inspirat de Duhul Sfânt, iar această chemare la colaborare divină continuă și astăzi. Suntem chemați să lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a aduce vestea bună celor care încă nu L-au cunoscut pe Hristos.

Un alt aspect important este bucuria pocăinței și a mântuirii care trebuie împărtășită cu ceilalți. După ce a fost chemat de Isus, Matei a organizat un ospăț la el acasă, unde i-a invitat pe Isus și pe alți vameși și păcătoși. Acest ospăț simbolizează bucuria transformării sale și dorința de a împărtăși această bucurie cu ceilalți, mai ales cu cei care aveau nevoie de aceeași schimbare.

Acesta este un exemplu pentru toți creștinii: bucuria mântuirii nu trebuie păstrată doar pentru noi înșine. Suntem chemați să o împărtășim cu ceilalți, să îi invităm pe toți la „masa” împărăției lui Dumnezeu, așa cum Matei i-a invitat pe cei din jurul său. Mântuirea nu este o experiență izolată, ci una comunitară, care trebuie să-i includă pe toți cei care caută harul lui Dumnezeu.

În timpul ospățului din casa lui Matei, fariseii au criticat faptul că Isus mânca împreună cu vameșii și păcătoșii, considerând acest lucru inacceptabil pentru un învățător religios. Însă răspunsul lui Isus a fost clar: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9:12).

Acest răspuns este un apel la milă, nu la judecată. Isus ne arată că misiunea Sa este de a-i aduce la pocăință pe cei care sunt conștienți de nevoia lor de mântuire. Fariseii, care se considerau drepți, nu vedeau nevoia lor de iertare și, astfel, își închideau inimile față de harul lui Dumnezeu.

Aceasta este o lecție pentru noi: trebuie să fim milostivi față de cei care încă nu L-au cunoscut pe Hristos și să nu îi judecăm pentru trecutul lor. Chemarea la ucenicie este o chemare la milă, la iubire și la acceptare, exact cum a demonstrat Isus în relația Sa cu Matei și cu ceilalți păcătoși.

Un alt aspect esențial este ascultarea totală și imediată a lui Matei. Fără să pună întrebări sau să ceară garanții, Matei s-a ridicat și L-a urmat pe Isus imediat. Aceasta arată o credință profundă și o încredere completă în planul lui Dumnezeu, chiar dacă nu cunoștea toate detaliile drumului pe care avea să-l urmeze.

Aceasta ne învață că ascultarea față de chemarea lui Dumnezeu trebuie să fie necondiționată. Uneori, Dumnezeu ne cheamă să facem pași de credință în necunoscut, fără să ne ofere toate răspunsurile dinainte. Asemenea lui Matei, suntem chemați să răspundem cu ascultare imediată și încredere totală, știind că Dumnezeu ne va călăuzi pe parcurs.

Chemarea lui Matei este mai mult decât o simplă poveste despre un vameș transformat în ucenic. Este o chemare la pocăință continuă, la slujire activă și la mărturisire prin fapte. Ne amintește că fiecare dintre noi este chemat să fie un exemplu pentru ceilalți, să colaboreze în lucrarea lui Dumnezeu și să împărtășească bucuria mântuirii cu cei din jurul nostru.

Chemarea vameșului Matei, așa cum este descrisă în Evanghelie, este mai mult decât o simplă poveste de convertire. Ea ne învață despre înnoirea interioară, despre importanța responsabilității sociale pe care o asumăm atunci când răspundem chemării lui Dumnezeu și despre răbdarea lui Hristos în mântuirea noastră. Această chemare ne provoacă să reflectăm asupra transformării personale, a modului în care ne raportăm la ceilalți și a răbdării cu care Dumnezeu ne așteaptă să răspundem chemării Sale.

Primul aspect al chemării lui Matei este înnoirea interioară pe care acesta o experimentează. Meseria de vameș era asociată cu corupția și necinstea, dar chemarea lui Hristos schimbă complet viața lui Matei. Această schimbare nu este doar una exterioară, ci una care începe din adâncul inimii. Isus nu îi cere lui Matei doar să-și schimbe ocupația, ci să-și schimbe întreaga viață, valorile și scopul.

Înnoirea interioară este esențială în orice proces de pocăință și transformare. Dumnezeu nu dorește doar o schimbare de suprafață, ci o transformare completă a inimii. Viața lui Matei devine un exemplu al puterii transformatoare a harului divin. Acest lucru ne amintește că schimbările pe care le facem în viața noastră trebuie să înceapă din interior, printr-o inimă transformată de iubirea și iertarea lui Dumnezeu.

Prin chemarea lui Matei, vedem cum acesta își schimbă nu doar relația cu Dumnezeu, ci și relația cu cei din jurul său. Chemarea lui Hristos l-a determinat să lase în urmă o meserie în care probabil a abuzat de poziția sa pentru câștig personal. După ce L-a urmat pe Isus, Matei și-a schimbat complet abordarea față de ceilalți, devenind un slujitor al Evangheliei și un apostol care a transmis mesajul iubirii și mântuirii.

Aceasta ne învață că chemarea lui Dumnezeu implică o nouă responsabilitate socială. Credința autentică nu se trăiește în izolare; ea ne îndeamnă să ne schimbăm modul în care îi tratăm pe ceilalți, să devenim mai generoși, mai compasionali și mai responsabili față de comunitatea din care facem parte. Viața de credință ne cere să reflectăm harul și mila lui Dumnezeu în relațiile noastre zilnice și să contribuim activ la binele celor din jur.

Un alt aspect esențial al acestei povești este răbdarea lui Hristos. Isus nu s-a grăbit să-l condamne pe Matei pentru viața pe care o ducea înainte de chemare, ci, dimpotrivă, i-a oferit cu răbdare oportunitatea de a-și schimba viața. Chemarea lui Matei ne arată că Dumnezeu este răbdător și așteaptă momentul în care suntem pregătiți să răspundem chemării Sale.

Aceasta este o lecție importantă pentru noi toți. Dumnezeu ne dă timp să ne pocăim și să ne transformăm. El nu ne forțează să ne schimbăm, dar ne oferă ocazii și momente potrivite în care să ne întoarcem la El. Chemarea lui Matei este un exemplu al modului în care Dumnezeu lucrează în mod subtil în viața noastră, dându-ne șansa să răspundem cu credință și ascultare.

Un alt moment important în povestea chemării lui Matei este ospățul pe care acesta l-a organizat, invitându-i pe Isus și pe alți vameși și păcătoși. Acest gest subliniază faptul că chemarea lui Hristos este o chemare la comuniune. Matei nu a dorit să păstreze pentru sine bucuria întâlnirii cu Isus, ci a împărtășit această bucurie cu cei din jurul său, în special cu cei care aveau nevoie de același har și iertare.

Ospățul lui Matei devine un simbol al comuniunii și al reconcilierii. Isus, prin participarea Sa la această masă, ne arată că mântuirea este un dar pentru toți, indiferent de trecutul lor. Acesta este un mesaj puternic pentru noi: suntem chemați să împărtășim bucuria mântuirii și să invităm și pe alții la masa împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu este exclus din această invitație, iar rolul nostru este să fim deschiși și primitori, așa cum a fost Matei.

După chemarea sa, viața lui Matei nu a rămas neschimbată. El a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli și, mai mult decât atât, autorul uneia dintre cele patru Evanghelii. Aceasta ne arată că chemarea la credință nu este pasivă, ci este o chemare la o viață de slujire activă. Hristos nu doar ne iartă și ne oferă mântuirea, ci ne invită să devenim participanți activi în răspândirea Evangheliei.

Viața lui Matei devine astfel un exemplu pentru toți cei care sunt chemați de Dumnezeu. Slujirea activă înseamnă a te dedica complet misiunii lui Hristos și a folosi darurile și talentele pe care le-ai primit pentru a aduce rod în împărăția lui Dumnezeu. Fiecare creștin este chemat să contribuie, într-un fel sau altul, la răspândirea mesajului Evangheliei și la ajutorarea celor din jur.

Chemarea lui Matei este, de asemenea, o poveste despre iertarea care aduce vindecare. Matei, prin meseria sa de vameș, era un om disprețuit și considerat „bolnav” din punct de vedere moral de către contemporanii săi. Dar Isus nu l-a privit cu aceiași ochi. În loc să-l condamne, i-a oferit șansa de a se schimba. Această iertare i-a vindecat nu doar inima, ci și relația cu ceilalți și cu Dumnezeu.

Acest episod ne învață că iertarea aduce vindecare în toate aspectele vieții noastre. Când ne întâlnim cu Hristos și primim iertarea Lui, viața noastră începe să se vindece – relațiile noastre cu ceilalți se îmbunătățesc, inima noastră devine mai deschisă, și ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Chemarea lui Matei este un exemplu viu al modului în care iertarea poate transforma complet un om.

Povestea chemării lui Matei este una complexă și plină de învățăminte. Ne învață că înnoirea interioară este esențială în viața creștină, că răbdarea lui Dumnezeu în mântuirea noastră este nesfârșită, și că chemarea la credință este întotdeauna însoțită de o responsabilitate socială și o chemare la slujire activă. Dumnezeu nu ne cheamă doar pentru a ne transforma viețile personale, ci și pentru a ne folosi ca instrumente ale harului Său în viața altora.

*****************************************
MARE CREDINŢĂ  Matei 8:5-13                                               

*****************************************
 I. Mare când te gândeşti cine a fost - sutaş roman (V. 5)
II. Mare când te gândeşti la circumstanţe (v. 6)
 Robul lui era grav bolnav
III. Mare când te gândeşti la nevoia menţionată (v. 6)
"Slăbănog şi se chinuieşte cumplit"
IV. Mare când te gândeşti la cererea făcută (v. 8)
"Mulţi au şezut la masă cu El"
V. Mare când te gândeşti la argumentul folosit (v. 8)
"Nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu"
VI. Mare când te gândeşti la rezultatele care au
urmat. (v. 13)  "Robul s-a tămăduit"