IUBIREA MANIFESTATĂ FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI OAMENI Matei 5  
--------------------------------------------------------------------------------------
Tema: Modul de viaţă al celor care aparţin Împărăţiei lui Hristos. Introducere: v. 5 „a început să vorbească şi să-i înveţe”
 I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru. v. 1-12
II. Iubirea manifestată prin destinaţia noastră. v. 13-16
III. Iubirea manifestată prin modul cum împlinim Cuvântul lui Dumnezeu.
v. 17-20 IV. Iubirea manifestată prin modul cum ne relaţionăm la cei de lângă noi. v. 21-26
V. Iubirea prin modul cum primim relaţiile de familie. v. 27-32  
VI. Iubirea manifestată prin modul de vorbire. v. 33-37
VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăşmaşilor. v. 38-47      
  Închiere: v. 48; Psalmul 24:3-4; Luca 10:27  
------------------------------------------------------------------------------------

**Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni – Calea creștinului în Împărăția lui Hristos** 

 
**Introducere**
Iubirea este fundamentul și nucleul credinței creștine. Întregul mesaj al Evangheliei, începând cu creația și culminând cu jertfa Domnului Isus Hristos, ne arată că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8). Iubirea Lui este cea care susține toate legile și poruncile. Isus a subliniat această esență a iubirii în viața creștină atunci când a spus că „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău” și „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” sunt cele două mari porunci pe care se sprijină întreaga Lege și Profeții (Matei 22:37-40).
În Evanghelia după Matei, capitolul 5, cunoscută sub numele de „Predica de pe Munte,” Domnul Isus dezvăluie modul în care trebuie trăită această iubire în viața zilnică a unui creștin. Viața în Împărăția lui Dumnezeu este guvernată de o iubire activă, care se manifestă atât față de Dumnezeu, cât și față de aproapele. În acest articol, vom explora modul în care iubirea trebuie să fie manifestată, pornind de la învățăturile Domnului Isus din acest capitol.

### **I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru (Matei 5:1-12)**  

Prima parte a Predicii de pe Munte începe cu „Fericirile,” care descriu caracterul celor ce aparțin Împărăției lui Dumnezeu. Aceste trăsături de caracter sunt rezultatul iubirii lui Dumnezeu care transformă viața credinciosului și îl face să reflecte natura divină.

- **Sărăcia în duh**

(v. 3): „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Sărăcia în duh reprezintă recunoașterea nevoii noastre absolute de Dumnezeu. Aceasta este o atitudine de smerenie și dependență totală de El. Sărăcia în duh este fundamentul pe care se construiește iubirea noastră față de Dumnezeu, deoarece ne recunoaștem limitele și nevoia de harul Său. -

**Blândețea**

(v. 5): „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Blândețea este o formă de iubire față de ceilalți, care se manifestă printr-o atitudine pașnică și răbdătoare, fără răzbunare sau mânie. Cei blânzi reflectă caracterul lui Hristos, care a fost „blând și smerit cu inima” (Matei 11:29).

- **Mila**

(v. 7): „Fericiți cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Milostenia este o expresie concretă a iubirii. Cei milostivi sunt cei care se apleacă asupra nevoilor și suferințelor altora, oferind ajutor și compasiune, așa cum Dumnezeu ne-a arătat milă nouă prin jertfa lui Hristos.
Aceste fericiri subliniază faptul că iubirea începe din inimă și se manifestă printr-un caracter transformat de harul lui Dumnezeu. Un creștin care a experimentat iubirea lui Dumnezeu va trăi aceste trăsături în viața sa zilnică, arătându-le celor din jur ce înseamnă să aparții Împărăției lui Dumnezeu.

### **II. Iubirea manifestată prin influența noastră în lume (Matei 5:13-16)**  

După ce descrie caracterul credincioșilor, Isus le vorbește despre rolul și influența pe care aceștia trebuie să o aibă în lume. Creștinii sunt „sarea pământului” și „lumina lumii,” ceea ce înseamnă că iubirea lor trebuie să aibă un impact vizibil asupra celor din jurul lor.

- **Sarea pământului**

(v. 13): „Voi sunteți sarea pământului.” Sarea are rolul de a conserva și de a da gust, iar creștinii, prin viața lor plină de iubire și bunătate, trebuie să păstreze adevărul și să aducă un „gust” spiritual societății. Dacă sarea își pierde gustul, ea devine inutilă. La fel, dacă iubirea noastră devine lipsită de autenticitate, ne pierdem influența spirituală.

- **Lumina lumii**

(v. 14-16): „Voi sunteți lumina lumii.” Lumina aduce claritate și îndepărtează întunericul. Credincioșii sunt chemați să fie o lumină care să-i conducă pe ceilalți către Dumnezeu prin faptele lor bune. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (v. 16).
Iubirea creștină nu trebuie să fie ascunsă. Ea trebuie să fie vizibilă și să transforme lumea din jur. Viața noastră trebuie să fie un exemplu clar de iubire divină, care să inspire pe ceilalți să-L cunoască și să-L slăvească pe Dumnezeu.

### **III. Iubirea manifestată prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)**  

Iubirea adevărată față de Dumnezeu se reflectă în ascultarea de Cuvântul Său. Isus subliniază că nu a venit să desființeze Legea, ci să o împlinească. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este o dovadă a iubirii noastre pentru El.

- **Împlinirea Legii**

(v. 17): „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Iubirea autentică pentru Dumnezeu nu este doar o emoție, ci o alegere de a trăi în conformitate cu voia Sa. Ascultarea de poruncile Sale și trăirea după Cuvântul Său sunt semnele unei iubiri adevărate și devotate.

- **Dreptatea care întrece**

(v. 20): „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Isus subliniază importanța unei dreptăți care vine din inimă, nu doar o respectare formală a legii. Iubirea noastră față de Dumnezeu trebuie să fie sinceră și să ne motiveze să trăim o viață de sfințenie și ascultare.
Iubirea autentică față de Dumnezeu se vede în dorința noastră de a respecta Cuvântul Său și de a ne conforma voii Sale în toate aspectele vieții.

### **IV. Iubirea manifestată în relațiile noastre cu ceilalți (Matei 5:21-26)**  

Isus ne arată că iubirea față de Dumnezeu este reflectată în relațiile noastre cu ceilalți. Mânia, resentimentele și neiertarea sunt contrare iubirii și trebuie evitate.

- **Evitarea mâniei**

(v. 22): „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” Mânia distruge relațiile și împiedică iubirea să se manifeste. Creștinii sunt chemați să răspundă la provocări cu răbdare și iubire, nu cu mânie sau răzbunare. - **Împăcarea cu aproapele** (v. 23-24): „Dacă îți aduci darul la altar și îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo și du-te întâi de te împacă cu fratele tău.” Iubirea adevărată caută reconcilierea și pacea. Nu putem trăi în pace cu Dumnezeu dacă suntem în conflict cu aproapele nostru.
Iubirea se manifestă prin iertare și dorința de a restabili relațiile deteriorate. Relațiile noastre cu ceilalți reflectă calitatea relației noastre cu Dumnezeu.

### **V. Iubirea manifestată în relațiile de familie (Matei 5:27-32)**  

Familia este locul unde iubirea trebuie să fie trăită în mod concret și vizibil. Isus subliniază importanța purității și fidel
ității în relațiile de familie.

- **Păstrarea purității**

(v. 28): „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” Fidelitatea în căsătorie nu este doar o chestiune de comportament exterior, ci și de inimă și gânduri. Adevărata iubire față de partener implică o inimă curată și devotată. - **Sfințenia căsătoriei** (v. 31-32): Isus subliniază importanța fidelității și a păstrării sfințeniei în căsătorie. Iubirea adevărată între soți se bazează pe respect reciproc, fidelitate și angajament.

### **VI. Iubirea manifestată prin vorbirea noastră (Matei 5:33-37)**  

Vorbele noastre reflectă ceea ce este în inima noastră. Iubirea adevărată se manifestă și prin sinceritate și integritate.

- **Sinceritatea vorbelor**

(v. 37): „Să fie cuvântul vostru: Da, da; Nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” Iubirea față de aproapele implică sinceritate și onestitate. Cuvintele noastre trebuie să fie adevărate și simple, fără exagerări sau minciuni.

### **VII. Iubirea față de vrăjmași (Matei 5:38-47)**  

Una dintre cele mai radicale învățături ale Domnului Isus este chemarea de a-i iubi pe vrăjmași. Aceasta este o iubire care depășește normele umane și reflectă iubirea divină.

- **Întoarcerea obrazului**

(v. 39): „Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău.” Iubirea creștină nu răspunde cu rău la rău, ci caută pacea și reconcilierea.

- **Rugăciunea pentru vrăjmași**

(v. 44): „Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc.” Iubirea adevărată se manifestă prin rugăciune și binecuvântare pentru cei care ne fac rău.

### **Concluzie: Desăvârșirea în iubire (Matei 5:48)**  

Isus încheie această parte a Predicii de pe Munte cu o chemare la desăvârșire: „Fiți dar desăvârșiți, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Aceasta este chemarea supremă a iubirii creștine – să ne străduim să iubim așa cum ne iubește Dumnezeu, cu o iubire perfectă, necondiționată și infinită.
În concluzie, viața creștină este definită de iubirea manifestată față de Dumnezeu și față de aproapele. Această iubire nu este doar un sentiment, ci un mod de viață care ne transformă inimile, ne modelează caracterul și ne îndeamnă să fim o lumină în această lume. Să căutăm, așadar, să trăim o viață marcată de iubire, urmând exemplul lui Hristos și reflectând astfel slava lui Dumnezeu în toate aspectele vieții noastre.


**Credința manifestată prin iubire: Istoria manuscriselor creștine și viețile celor care au trăit pentru Dumnezeu**

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
**Introducere**
De-a lungul istoriei creștine, iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele a fost punctul central al vieții credincioșilor. Această iubire nu s-a manifestat doar în cuvinte sau sentimente, ci a fost reflectată în acțiuni concrete, care au lăsat o moștenire de neprețuit pentru generațiile viitoare. Printre aceste acțiuni remarcabile se numără crearea și păstrarea manuscriselor creștine, care au avut un impact profund asupra credinței și culturii lumii. De asemenea, viețile marilor bărbați ai credinței ne oferă exemple de dăruire, sacrificiu și iubire față de Dumnezeu.
Acest articol explorează istoria manuscriselor creștine, contribuția lor la răspândirea Evangheliei, precum și biografiile unor bărbați care au trăit cu devotament pentru credință. Vom înțelege mai bine cum iubirea față de Dumnezeu s-a manifestat în istoria Bisericii și cum această moștenire continuă să ne inspire astăzi.

### **I. Manuscrisele creștine: Purtătoarele iubirii divine**

Manuscrisele creștine timpurii sunt dovezi ale iubirii creștinilor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Într-o perioadă în care textele erau copiate manual, aceste documente sacre au fost păstrate cu mare grijă, adesea cu riscul vieții celor care le-au scris și le-au transmis mai departe. Manuscrisele nu au fost doar simple înregistrări scrise, ci un mijloc prin care dragostea lui Dumnezeu a fost transmisă din generație în generație.

#### **Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus**

Printre cele mai vechi și importante manuscrise creștine se numără **Codex Vaticanus** și **Codex Sinaiticus**. Aceste manuscrise, care datează din secolul al IV-lea, conțin cele mai complete versiuni ale Bibliei în greaca veche. Ele au fost create cu o dăruire profundă, demonstrând importanța pe care Biserica timpurie a acordat-o păstrării Scripturilor.

- **Codex Vaticanus**, aflat în Biblioteca Vaticanului, este unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Bibliei și reprezintă un text fundamental pentru studiul Noului Testament. Acesta a fost folosit ca bază pentru multe traduceri moderne ale Bibliei.  

- **Codex Sinaiticus**, descoperit la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, este unul dintre cele mai complete manuscrise ale Bibliei. Manuscrisul a supraviețuit în condiții dificile și este un simbol al credincioșilor care, în ciuda persecuțiilor și dificultăților, au păstrat cu sfințenie Cuvântul lui Dumnezeu.
Aceste două manuscrise sunt exemple clare ale iubirii față de Cuvântul lui Dumnezeu, păstrându-l cu grijă pentru posteritate. Ele continuă să fie surse de inspirație pentru teologi, istorici și credincioși din întreaga lume.

#### **Cartea de la Kells**
Un alt exemplu extraordinar al iubirii față de Cuvântul lui Dumnezeu este **Cartea de la Kells**, un manuscris ilustrat, creat în jurul anului 800 d. Hr. Acest manuscris, care conține cele patru Evanghelii, este renumit pentru frumusețea și detaliile sale artistice, fiind considerat o capodoperă a artei creștine celtice. Fiecare pagină a fost realizată cu mare atenție, reflectând nu doar îndemânarea scribilor, ci și devoțiunea lor profundă față de Dumnezeu.
Cartea de la Kells a fost păstrată cu grijă în mănăstirile irlandeze și, în ciuda invaziilor și dificultăților prin care a trecut de-a lungul secolelor, a supraviețuit ca un simbol al iubirii și credinței. Astăzi, manuscrisul este expus la Biblioteca Trinity College din Dublin, unde continuă să inspire credincioși și iubitori de artă din întreaga lume.

### **II. Viețile marilor bărbați ai credinței: Modele de iubire și devotament**

Nu doar manuscrisele ne vorbesc despre iubirea față de Dumnezeu, ci și viețile celor care au trăit și au murit pentru credința lor. Oamenii care și-au dedicat viața propovăduirii Evangheliei, traducerii Scripturilor și slujirii aproapelui ne oferă exemple de iubire manifestată în fapte concrete.

#### **William Tyndale și traducerea Bibliei în limba engleză**

Un exemplu de om care a manifestat iubirea față de Dumnezeu prin sacrificiul său este **William Tyndale**. Născut în 1494, Tyndale a fost un savant și teolog englez care a dorit să aducă Cuvântul lui Dumnezeu mai aproape de oameni, traducând Biblia în limba engleză. În acea vreme, Biserica Romano-Catolică interzicea traducerea Bibliei în limbile vernaculare, dar Tyndale și-a asumat riscul și a lucrat în secret pentru a aduce Scriptura în mâinile poporului englez.
Iubirea sa pentru Cuvântul lui Dumnezeu l-a costat viața. În 1536, Tyndale a fost arestat, condamnat pentru erezie și executat. Ultimele sale cuvinte au fost o rugăciune: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!” La scurt timp după moartea sa, regele Henric al VIII-lea a autorizat publicarea Bibliei în limba engleză, împlinind astfel visul lui Tyndale.

#### **Dietrich Bonhoeffer: Iubirea manifestată prin sacrificiu**

Un alt exemplu de iubire față de Dumnezeu și de aproapele este **Dietrich Bonhoeffer**, un teolog german care a trăit în timpul regimului nazist. Bonhoeffer a fost un critic vocal al regimului lui Hitler și a luptat pentru apărarea drepturilor omului, fiind implicat în mișcarea de rezistență împotriva nazismului. În ciuda pericolului iminent, Bonhoeffer a continuat să predice Evanghelia și să lupte pentru dreptate.
Arestat în 1943, Bonhoeffer a fost executat în 1945, cu puțin timp înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Iubirea sa pentru Dumnezeu și devotamentul față de adevăr l-au condus la sacrificiul suprem, iar scrierile sale, inclusiv „Costul uceniciei”, continuă să inspire generații de creștini din întreaga lume.

### **III. Iubirea în slujba aproapelui: Misionarii și slujitorii credinței**

De-a lungul istoriei, mulți bărbați și femei și-au dedicat viața slujirii aproapelui, manifestându-și iubirea față de Dumnezeu prin misiuni și acte de caritate.

#### **David Livingstone: Explorator și misionar**

Un exemplu remarcabil este **David Livingstone**, un misionar scoțian și explorator care și-a dedicat viața răspândirii Evangheliei în Africa. Livingstone nu doar că a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, dar s-a implicat activ în lupta împotriva sclaviei și în îmbunătățirea condițiilor de viață ale popoarelor africane.
Iubirea lui Livingstone pentru Dumnezeu și pentru oameni a fost reflectată în sacrificiile personale pe care le-a făcut de-a lungul vieții sale. El a călătorit mii de kilometri prin zone necunoscute, îndurând boli și dificultăți, totul pentru a îndeplini misiunea pe care o simțea de la Dumnezeu.

### **Concluzie**
Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni a fost și continuă să fie un pilon central al credinței creștine. Manuscrisele creștine, viețile marilor bărbați ai credinței și sacrificiile făcute de misionari și slujitori sunt dovezi ale acestei iubiri active. Fiecare generație de creștini a fost chemată să răspundă iubirii lui Dumnezeu prin fapte concrete, prin păstrarea Cuvântului Său, prin
 apărarea adevărului și prin slujirea aproapelui.
Să luăm exemplul acestor eroi ai credinței și să ne străduim să manifestăm iubirea lui Dumnezeu în viețile noastre, astfel încât să putem fi și noi o lumină în această lume, la fel cum au fost ei înaintea noastră.