Smerenia e treapta mai prejos
de lume, faima,slava si marire...
Pe ea pasit-a primul chiar Christos
S-arate calea inspre fericire.

Macar ca era Fiu de Dumnezeu,
Dar nu s-a inaltat pe Sine sus,
Ci s-a smerit,prin asta Tatal Sau
L-a proslavit si-n glorie L-a pus!

Deci, daca Creatorul nostru s-a smerit
Cum trebuie acum noi sa traim?
Exemplul pe Calvar ni-e dovedit,
Si-avem indemnul Lui - sa ne smerim.

Caci omul care-alearga dupa slava
Si se inalta zi de zi in sine
Va fi smerit de Cel Atotputernic
Si e grozav sa cazi de la inaltime!

Iar cel care urmeaza- ascultator
Calcând umil pe urma lui Isus
Prin toate va pasi biruitor
Si rasplatirea il asteapta sus!

O, Tata, ajuta-ne si noi sa ne smerim
Cum s-a smerit Pastorul Bun, Christos!
Mai bine e de jos sa ne ridici
Decât de sus sa ne apleci in jos!

Smerenia - e treapta cea de jos...
Si uneori, e greu sa o cobori,
Dar totusi ea te duce la Christos
Si te inalta dincolo de nori!