**Creația din Geneza 1-2 și Miturile Antice: O Perspectivă Istorică și Teologică asupra Relației dintre Divinitate și Creație**

 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Creația este una dintre cele mai importante teme din Biblie, iar primele două capitole din Geneza stabilesc fundația înțelegerii creștine asupra lumii și a relației omului cu Dumnezeu. Această viziune biblică a creației contrastează puternic cu alte mituri antice despre originea universului, care deseori implică lupte între forțe divine sau haos primordial. Comparația între creația din Geneza și miturile antice evidențiază profunde diferențe teologice, cosmologice și filozofice, care au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării credinței creștine.

### **Creația în Geneza 1-2: Ordinea și Bunătatea Divină**

În Geneza, actul creației este prezentat ca fiind deliberat și ordonat. Dumnezeu creează lumea în șase zile, fiecare dintre ele adăugând un nou aspect al universului – lumină, ceruri, pământ, viețuitoare și, în cele din urmă, omul, ca apogeu al creației. Fiecare pas al creației este declarat „bun”, iar la finalul lucrării Sale, Dumnezeu vede că „toate erau foarte bune” (Geneza 1:31).

Această narațiune subliniază o lume creată nu doar din voința unui Dumnezeu suveran, ci și o lume în care ordinea și armonia sunt caracteristici fundamentale. Omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27), are o poziție unică în univers, fiind destinat să fie stăpânitorul creației. Acest concept conferă fiecărei persoane o valoare intrinsecă și un rol esențial în planul divin.

### **Miturile Antice despre Creație: Conflictul și Haosul**

În contrast, miturile antice despre creație oferă adesea o viziune a universului născut din haos și conflict. Un exemplu relevant este mitul babilonian *Enuma Elish*, în care zeul Marduk înfruntă și învinge pe zeița Tiamat, simbolul haosului primordial. Din trupul ei mort, Marduk creează lumea. În acest mit, lumea materială nu este rezultatul unui plan divin ordonat, ci o consecință a violenței și a haosului cosmic.

În mitologia egipteană, zeul Atum creează lumea emergând din apele primordiale ale haosului. Lumea nu este creată din nimic, ci mai degrabă dintr-un haos preexistent, iar zeii sunt vulnerabili și supuși schimbării și morții. Miturile grecești oferă o viziune similară, unde zeii trebuie să se lupte pentru putere înainte de a instaura ordinea.

### **Comparația dintre Geneza și Miturile Antice**

Diferențele dintre relatarea creației din Geneza și miturile antice sunt marcante. În primul rând, Geneza prezintă o lume creată în mod ordonat, din voința unui singur Dumnezeu suveran, fără lupte sau conflicte între forțele divine. Această viziune monoteistă subliniază un Dumnezeu care creează cu intenție și scop, spre deosebire de zeii din miturile antice, care creează accidental sau în urma unor lupte cosmice.

În al doilea rând, valoarea umană în Geneza este mult mai ridicată decât în miturile antice. În Geneza, omul este creat după chipul lui Dumnezeu și i se dă stăpânirea asupra întregii creații. În miturile antice, oamenii sunt adesea creați pentru a servi zeilor sau pentru a menține ordinea într-o lume plină de instabilitate și haos. Omul în miturile păgâne nu este destinat unei relații personale cu divinitatea, așa cum este descris în Geneza.

În al treilea rând, ideea de bunătate și perfecțiune a creației este specifică Genezei. În miturile păgâne, lumea este adesea văzută ca imperfectă sau chiar coruptă din cauza haosului din care a fost creată. În Geneza, lumea este „foarte bună” și reflectă perfecțiunea intenției divine.

### **Influența Relatării Biblice asupra Gândirii Creștine**

Creația din Geneza a avut un impact profund asupra dezvoltării teologiei și gândirii creștine. În primul rând, ideea unui Dumnezeu unic și suveran a stabilit baza pentru monoteismul radical al credinței creștine. Nu există alți zei sau forțe cosmice care să concureze cu puterea lui Dumnezeu. Această viziune a oferit creștinilor o încredere în providența divină și în capacitatea lui Dumnezeu de a controla întregul univers.

În al doilea rând, ideea că omul este creat după chipul lui Dumnezeu a fundamentat doctrina creștină despre demnitatea și valoarea fiecărei ființe umane. Această învățătură a avut un impact major asupra dezvoltării eticii sociale creștine, inclusiv asupra conceptelor de dreptate, libertate și responsabilitate morală.

În al treilea rând, faptul că lumea creată este bună a inspirat o viziune pozitivă asupra materiei și a vieții fizice. Spre deosebire de alte religii sau filosofii care privesc lumea materială ca fiind rea sau coruptă, creștinismul a susținut că lumea este un dar divin și merită să fie îngrijită. Această viziune a stat la baza dezvoltării unei etici creștine a grijii pentru natură și pentru creație în general.

### **Concluzie**

Comparația dintre relatarea biblică a creației din Geneza și miturile antice subliniază diferențele esențiale dintre viziunea creștină asupra lumii și cea păgână. Geneza oferă o imagine a unui Dumnezeu suveran, care creează o lume ordonată și bună, în contrast cu miturile păgâne, în care haosul și conflictul domină procesul creației. Această perspectivă a avut un impact profund asupra dezvoltării teologiei creștine, influențând modul în care creștinii înțeleg rolul lor în lume și relația lor cu Dumnezeu.