Sfântă e tăcerea, când durerea vine...
Sfântă-i straja gurii - la păcat baraj -
Dumnezeu când tace și rămân suspine,
Inimă zdrobită, lacrimi pe obraz...

Când cel rău 'naintea-ți stă și te întreabă:
"Unde e acuma Dumnezeul bun?"
Taci, iubite frate... Și mai mult te-ncheagă
În iubirea-I care arde fără scrum... !

Poate că durerea nu-ți va fi mai mică...
Și-al tău suflet, poate, nici mai mângâiat...
Dar tu taci... Căci vorba fără cumpeni strică
Ce cu-atâta trudă ani ai înălțat...

Simte-ți înc-o dată trecerea de umbră...
Și fragilitatea vieții de nespus...
Dar nădăjduiește Mântuirea scumpă,
Prin Îndreptățirea Jertfei Lui Isus... !


Sfântă e tăcerea, când durerea vine,
Inimă de lacrimi, suflete zdrobit...
Dezmierdat în boarea Dragostei de tine,
Taci... Și te încrede-n Cel ce te-a iubit... !

Amin.