O, nu-i ușor Isuse să sufăr și să tac,
când mi-aș striga durerea ca tunetul de tare,
dar din mormântul vinei în care plâng și zac
n-aș vrea să-Ți cer Isuse nimic, decât iertare.

Iertare pentru gândul temut și îndoit,
cel încolțit din duhul ne-ncrederii în Tine
când în adânc, cu-ndemnul viclean m-am învoit
și mi-am robit ființa nădejdilor străine.

M-am îndoit Isuse de drumul Tău curat
și de puterea-Ți care n-ar ști cum să-mi ajute,
și-atunci înșelătorul lumina mi-a furat
târându-mă în bezna acestei temniți mute.

O, Tu Liberatorul Puternic și Milos
al tuturor acelor ce zac în vreo-nchisoare,
ai milă și de mine căzut atât de jos...
Desferecă-mi iubirea și lasă-mi-o să zboare!

Și lasă-mi-o să zboare din nou la Țărmul Sfânt
la care fericirea mi-o-mbrățișa curată,
când lacrimile tainei sfințeau un legământ
cu mii de juruințe să nu-l calc niciodată...