Te văd mereu.
Și-acum te văd.

În fiecare clipă.
Întregul cuget ți-l străvăd.
Văd cum aluneci în prăpăd
ca frunzele-n risipă.

Te chem mereu.
Și-acum te chem.

Căci anii tinereții zboară.
Vreau să te smulg de sub blestem,
căci, iată, firul de pe ghem
grăbit se desfășoară.

Te știu demult.
Te știu înfrânt.

Și-acum îți dau de veste,
că Eu am ultimul cuvânt,
că Raiul nu-i o vorbă-n vânt
și Iadul nu-i poveste.

Te-aștept mereu.
și-acum te-aștept.

Și vreau să știi, străine,
că Eu pe-acest pământ nedrept
am fost străpuns și-n mâini și-n piept,
să știi, și pentru tine!