"Credința Strămoșilor"

Ezechiel a strigat din pustiu,
Cu glasul Domnului, veșnic și viu.
Oase uscate, să prindeți iar viață,
Prin Duhul Sfânt, lumina să vă-nalță.

El vedea slava Celui Preaînalt,
Printre heruvimi, tronul minunat.
Un profet trimis să vestească har,
Să cheme poporul la-al Domnului altar.

Noe, bărbatul drept în neamul său,
Ascultând de Domnul, fără vreun ecou,
A construit corabia cu-adevărat,
Prin ape mari, credința l-a salvat.

Ploaia a curs, iar lumea s-a pierdut,
Dar Noe-n credință a fost ascultat.
Cu familia sa, a pășit spre nou,
Un legământ sfânt, în curcubeu.

Avraam, tatăl credinței cel strălucit,
Din țara sa, de Domnul a fost chemat.
Pământul promis, urmașii săi să-l vadă,
Stele pe cer, cât de multe să cadă.

Prin încercări grele, el n-a cedat,
Chiar și pe Isaac, Domnului l-a dat.
Dar Domnul i-a spus: „Nu-ți fie frică!”
Căci din sămânța ta, binecuvântarea pică.

Trei bărbați, trei stâlpi de credință,
Cu vieți predate, pline de sfințire.
Prin ei vedem ce-nseamnă a iubi
Și-n Dumnezeu mereu a se încrede zi de zi