În mijlocul furtunii: Credința ce nu se clatină


În vremuri de război și tulburare,
Când pământul tremură și cerul plânge,
Când inima-ți apasă de-a lumii disperare,
Ce face credința ta? În cine se frânge?

Biblia ne spune că-n grea încercare,
E Domnul scutul nostru, veșnic neclintit,
El ne păzește-n brațele Sale de har,
Când valuri lovesc și tot pare pierit.

„Nu te teme!” grăiește Domnul Sfânt,
„Eu sunt cu tine, chiar și-n adânc abis,
Când războiul tună și moartea e pe pământ,
Eu sunt viața, lumina ce nu s-a stins.”

În inundații și ape care se revarsă,
Când lumea se-neacă-n durere și ploi,
Isus e corabia care ne ține pe brazdă,
În mâinile Sale suntem cu toții eroi.

Când munții se clatină și pământul geme,
Când focuri și valuri cu urletul lor ne îngrozesc,
Credința noastră, ca stânca, rămâne,
În El ne punem nădejdea și ne odihnim cerești.

Nu doar în bine, ci-n vremuri de suferință,
Cuvântul ne cheamă să fim tari și să-L urmăm,
„Ferice de cei ce rabdă cu credință,
Căci Eu sunt cu ei și niciodată nu-i las.”

Învățăm din suferință tainicele căi,
În rugă și post ne-ntărim sufletele,
Ne închinăm în fața Celui ce știe
Fiecare zbucium și durerea ce vine.

Căci El e Domnul furtunilor toate,
El calmează vântul și apele învolburate,
„Pace, fiți liniștite!” grăiește Stăpânul,
Și norii se risipesc, purtați de Duhul Sfânt.

Ce spune Biblia de războaie și haos?
Că toate vor trece, dar Cuvântul rămâne,
Că-n clipe de încercare, El e-al nostru adăpost,
Un turn de scăpare, în El stăm strâns legate.

Când națiuni se ridică și cad,
Când stăpâniri deșarte se luptă pentru putere,
Dumnezeu e Regele ce nu poate fi schimbat,
El dă pacea cea veșnică, mai presus de orice avere.

Iată un verset ce dă speranță-n toate:
„Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice rugă,
Aduceți-vă cererile înaintea Tatălui,
Și pacea Lui va domni în voi, ca o cunună.”

În mijlocul focului, când ești ca-n cuptor,
Amintește-ți de cei trei tineri din Babilon,
Căci nu erau singuri, ci-un al patrulea Om,
Domnul Însuși, cu ei, în nor.

Când pământul îți fuge de sub picioare,
Când totul în jur e ruină și destrămare,
Caută-L pe Domnul, pe stânca cea tare,
El te va ține, cu brațul plin de har și iertare.

Căci nici o încercare nu vine pe neașteptate,
Dumnezeu e suveran, știe toate cele,
De ce suferim, de ce durerea vine,
Doar El cunoaște planul, lumina din fine.

El ne dă puterea să răbdăm furtuna,
Să nu cădem, ci să fim tari, ca o cunună,
El e păstorul ce ne duce prin vale,
Când umbrele morții par a ne închide calea.

Dar tu, creștin, nu uita, El e aproape,
În orice necaz, El îți șoptește în noapte:
„Eu sunt cu tine, nu te voi lăsa,
Rămâi în Mine, iar Eu în tine voi sta.”

Oare nu ne-a spus El că-n lume vom avea necaz?
Dar „îndrăzniți”, zice Isus, „căci Eu am biruit!”
Așa că-n orice suferință, chiar și în prăpăd,
Să ne agățăm de El, de Cel ce ne-a mântuit.

De ce vin furtunile? Poate să ne testeze,
Poate să ne întărească, credința să crească,
În valea plângerii, ne-ndreptăm privirea
Spre cerul senin, unde-i El, Slava și iubirea.

Iar când toate se sfârșesc, și cerul se deschide,
Vom vedea că suferințele de pe pământ sunt trecătoare,
În fața gloriei ce ni se va descoperi,
Când Hristos ne va primi în slava Sa cea mare.

Așadar, ridică-ți ochii din pământul trist,
Căci ajutorul tău vine de la Domnul Hrist,
El e refugiul tău în necaz și furtună,
Pacea veșnică, lumina cea bună.

Învață din aceste vremuri de grele încercări,
Că El e cu tine, chiar și-n întuneric mare,
El te va scoate din durere și din valuri,
Spre un cer senin, unde nu mai sunt regrete și amaruri.

Credința ta să fie ca un far pe mare,
Lumina care străpunge orice întunecare,
Învață să te sprijini doar pe Dumnezeu,
Căci El e singura nădejde, sprijinul tău mereu.