Ai milă, Doamne, și de mine,
În nesfârșita-Ți bunătate...
Și șterge-mi ale mele vine,
În îndurarea Ta, pe toate...

Și spală-mi cu desăvârșire
A mea nelegiuire grea...
Căci o cunosc așa de bine
Și-i necurmat 'naintea mea... !

Eu împotriva Ta și numa'
'Mpotriva T-am păcătuit...
Și drept vei judeca acuma,
Căci răul l-am înfăptuit...

Vei judeca fără de vină,
Căci, iată, sunt născut în rău...
Dar Tu îmi ceri ca în inimă
Să-mi fie Adevărul Tău... !

Fă să pătrundă-nțelepciunea
'Năuntrul meu până-n adânc...
Și curăță-mi întinăciunea
Și spală-mă, ca să fiu sfânt...

Mai alb decât zăpada ninsă,
Mai vesel ca un fulg de nea...
Căci întristarea fi-va-nvinsă
În oasele ce-au plâns cândva...

Când Tu le-ai frânt, spre mântuire,
Iar sufletu-mi se tanguia...
Întoarce-Ți Tu a Ta privire
Și șterge-mi toată vina mea... !

Zidește-o inimă curată
Și pune-n mine un duh nou...
Și nu mă lepăda vreodată
Și nu-mi retrage Duhul Tău... !

Dă-mi iarăși, Doamne, bucuria
Că Tu îmi ești Mântuitor...
Să-Ți simt în toate sprijinirea
Din duhul binevoitor... !

Cu inima nevinovată
Și bucuria-n Duhul Sfânt,
Voi învăța pe cei ce calcă
A Tale căi de neînfrânt... !

O, Doamne, izbăvește-mi ființa
De vina sângelui vărsat...
Să nu îmi port pe veci sentința
Că am urât și-am sfâșiat... !

Deschide, Doamne, a mea gură
Și lauda Ta o voi vesti...
Că am un Tată ce Se-ndură
De cei ce sunt ai Lui copii... !

O, dac-ai fi dorit Tu jertfe
Ți-aș fi adus pe-acest pământ...
Dar nu e jertfă să însemne
Cât duhul cel zdrobit și frânt...

O, Dumnezeul meu din frângeri,
Nicicând Tu nu disprețuiești
Mâhnită inima ce plânge... -
Te pleci spre ea, căci o iubești...

Revarsă-Ți, Doamne, bunătatea
Iubirii Tale în Sion...
Zidește înc-o dat' Cetatea,
Să știe toți că ești pe Tron... !

Și jertfele neprihănite,
Întregi, ca ardere-de-tot,
Ți le-om aduce, Preaiubite,
Preavrednic Domn și Savaot... !

Amin.