Ghedeon, Eroul Credinței


Când Madianul asuprea, cu mână grea și aspră,
Poporul Israel, sub jug, se frângea fără de slavă.
Frica și groaza nopții îi prindeau sub cerul surd,
Se-ascundeau cu toții-n peșteri, făr' nădejde, făr' cuvânt.

O, Doamne, unde ești, strigau, în ruga lor tăcută?
Priveau la holdele strivite, la vița de demult pierdută.
Câmpiile goale, sterpe, nu mai rodeau în nevoi,
Iar în sufletul poporului se năștea amar și ploi.

Dar Domnul n-a uitat poporul, nici jertfa necurmată,
El a privit spre Ghedeon, un om de rând, dar plin de pată.
În vale, sub stejarul verde, când el grâul treiera,
Îngerul Domnului se arată, luminând cu slava Sa.

„Domnul e cu tine, viteazule ascuns!
Te-a chemat să izbăvești, din brațul lor supus!”
Ghedeon, cu inima-n zbucium, de teamă s-a-ntrebat,
„Oare de ce, Doamne, poporul e uitat?”

Îndoiala îi cuprindea inima, slăbită și plăpândă,
El se vedea cel mai mic, într-o lume mare, cruntă.
„Cum aș putea, eu, slab și mic, poporul să ridic?”
Dar Domnul i-a răspuns cu blândețe: „Eu cu tine voi fi, nimic.”

Cu credință ezitantă, dar cu Domnul în privire,
Ghedeon a cerut semne, ca să-nvingă-a sa nesiguranță și fire.
Jertfă a adus sub stejar, și foc din cer s-a coborât,
Un semn că Dumnezeu era cu el, iar visul n-a pierit.

Întâi, altarele străine să fie doborâte,
Idolii să cadă, iar Baal să fie doborât din frică smulse.
De noapte Ghedeon a mers, cu fior în pieptul său,
Și templul fals a dărâmat, la cerul sfânt privindu-și zeul.

Oamenii din sat s-au ridicat, mânați de furie mare,
Dar tatăl lui Ghedeon a spus: „Lăsați pe Baal, el are!
Dacă este zeu cu putere, să se răzbune, de poate,
Pe fiul meu, ce-a doborât idolii fără socote.”

Așa s-a ridicat viteazul, Ierubaal l-au numit,
Iar poporul l-a urmat, cu pași nesiguri, dar neprihănit.
Însă Domnul nu voia o oaste mare, de temut,
El voia doar inimile, și credința celor ce-L ascult.

„Prea mulți sunt, o, Ghedeon, în armata ta de strâns,
Poporul va crede că prin puterea lor au învins.”
Și Domnul a testat oștirea, la râu, în apa lină,
Cei ce-au băut din mâini au rămas, ceilalți s-au dus în lumină.

Trei sute doar au rămas, dar Domnul le-a promis,
„Prin aceștia voi aduce biruință, căci Eu v-am trimis!”
Cu trâmbițe și vase de lut, lumini aprinse-n torțe,
Au înconjurat tabăra vrăjmașă, ca lei în noapte fără porți.

Ghedeon a strigat tare, la Domnul să privească,
Și oștile lui Madian, în întuneric să sfârșească.
În haos, s-au întors unii împotriva celorlalți,
Biruința a fost mare, căci Domnul a fost la frați.