„Lumina credinței în fața încercărilor”

Într-un sat ascuns sub cerul senin,
Am crescut cu-un suflet curat și divin.
De mic copil, în inima mea,
Domnul mă chema, iubirea Lui mă-învelea.

Când șaisprezece ani am împlinit,
Într-o zi binecuvântată am simțit,
Cum Iisus m-a chemat la El,
La crucea Sa, la harul cel etern.

Din America veniseră mesageri evlavioși,
Cu vestea cea bună, cu suflete liniștite și voioși.
Ei ne-au vorbit despre iubirea divină,
Despre crucea sfântă, care orice rană alină.

În satul meu mic, împreună cu un văr,
Am pornit să răspândim Cuvântul sfânt, în dar.
Prin cărți sfinte și învățături curate,
Am străbătut ulițele, cu inimi înflăcărate.

Am scris pe liste numele, familiilor întregi,
De la A la Z, fără ocolișuri sau tergiversări.
De nu-i găseam acasă, ne reîntorceam,
Cu dragoste și pace, din nou le ofeream.

În satul nostru trăia un preot ortodox,
Om cinstit și drept, precum un sfânt în pridvor.
Cu respect și evlavie, la ușa lui-am bătut,
Cu gândul curat, în Hristos am crescut.

„Vino,” am zis eu vărului meu hotărât,
„Să-i ducem și lui vestea de sus primită.
Dumnezeu nu face deosebire,
El cheamă pe toți la mântuire.”

Dar vărul meu spuse cu glas îngândurat,
„El cunoaște Scriptura, de ce să-l fi deranjat?”
Însă eu i-am răspuns, cu suflet deschis:
„Dumnezeu ne trimite la orice suflet închis.”

Cu pași smeriți, am intrat în casa sa,
Dar preotul ne-a primit cu mânie și vorbă rea.
Striga la noi, cu glas aspru și mânios,
Nu voia să-și piardă turma de la Hristos.

Ne-a alungat cu vorbe grele, nemiloase,
Ne-a scos din casa lui, cu inimi înghețate.
Și satul nostru, ce odinioară ne-asculta,
Acum se temea, iar cuvintele lui răsunau grea.

Oamenii-au încetat să ne mai primească,
Căci preotul, în furie, ne prigonea fără cruțare.
Luni și ani trecură în tăcere adâncă,
Iar noi, cu suflete grele, ne-am rugat în taină.

Dar știam că Iisus ne-a trimis să vorbim,
La fiecare suflet pierdut să ne-închinăm.
Nu doar la omul simplu, ci și la cei mari,
La preoți, conducători, și chiar la împărați.

Misiunea noastră e sfântă, de necontestat,
Să aducem lumina în orice loc întunecat.
Chiar dacă-am fost respinși, în durere și asuprire,
Știm că Domnul veghează, cu iubirea Lui fără măsură.

Astăzi, mă uit înapoi cu recunoștință,
La acea zi grea, plină de încercare și suferință,
Când am învățat că orice suflet merită,
Să primească vestea bună, sfântă și cerească. Amin.

*****
Ezechiel 33:6-8
6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia si nu va suna din trâmbița si dacă poporul nu va fi înștiințat si va veni sabia si va răpi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7 Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea si să-i înștiințezi din partea Mea: 8 ‘Când zic celui rău: «Râule, vei muri negreșit! » Si tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.