Am alergat de multe ori
Când trebuia să merg
Și-am mers agale, deseori,
Când trebuia s-alerg.

Am răspuns și am spus multe
Fără să gândesc,
Și am tăcut de multe ori
Când trebuia să n-o fac, să vorbesc.

Și nu am cugetat destul,
Și nu am împlinit Cuvântul;
Am înțeles c-atât de multe se-nfăptuiesc
Când împletești dragostea, cu gândul!

M-am încăpățânat în viață
Să fie cum eu îmi doresc
Și n-am acceptat voia cea sfântă,
A Tatălui ceresc.

Cu greu am înțeles deplin
Că toate împreună se croiesc,
Spre binele meu și a celor
Ce pe Domnul îl iubesc.